Am stat departe de lume si de blog.In afara faptului ca oboseala mi-a cuprins fiecare celula din corp,ca mi-a dat tarcoale o gripa pe care am ucis-o cu bai fierbinti si multe ceaiuri,am fost cuprinsa si de un sictir ingrijorator fata de orice urma de socializare. De cand stau acasa si nu mai sunt obligata sa mimez diferite stari induse doar de convenienta sociala si de cand mi-am facut curat in minte ,pur si simplu nu mai am chef sa ascult pe oricine ,spunandu-mi orice.Chiar nu ma intereseaza parerile unora sau altora -nu ca m-ar fi interesat foarte mult inainte-dar unii oameni se simt datori sa faca conversatie ,habar nu am din ce motiv.Tacerea este un lucru extrem de rar zilele astea si apreciez mai mult un zambet fermecator in locul unei avalanse de cuvinte si de pareri necerute de nimeni.Si am descoperit puterea lui NU.Cat e de bine cand poti sa spui: nu,nu vreau sau nu,nu sunt de acord . Imi plac oamenii.Mult.Niciodata nu am fugit din calea lor.Am fugit insa din cale...
despre viata: maica,nicicand n-a fost sa nu fie intr-un fel... (din folclor)