Treceți la conținutul principal

In trafic si dupa

Zilele astea am mers foarte mult cu masina.Excesiv de mult.Mi-am adus aminte de vremurile trecute cand bateam orasul de cateva ori pe zi si eram la un pas de atac cerebral.Asta se intampla acum un an.Acum folosesc masina 15 minute in fiecare dimineata,casa-scoala-casa,uneori o piata mica in drum.In rest,mersul pe jos face piciorul frumos...
Zilele astea am gustat din nou din placerile pe care mi le ofera orasul in orele de varf,cu semaforul de pe eminescu catre p-ta romana prins de 12 ori...In general sunt violenta la volan,injur cretinii  juma' de ora  fara sa ma repet,dar ma misc cu talent si precizie.De cand impart masina cu sefu' trebuie sa respect niste chestii zice el, de bun-simt...adicatelea sa nu mananc nimic in masina,sa nu las muzica data la maxim,sa nu las sticle aruncate pe jos-de apa evident,sa nu-mi las lucrurile aruncate de-a valma prin masina.Si mai ales sa nu-mi las cd-urile amestecate cu ale lui.Pentru cele 15 minute de dimineata pot sa fac asta,dar cum am stat lipita zilele astea de volan,s-a ales praful de toate regulile liber consimtite...In primul rand mie imi place sa scult muzica porcoasa cand conduc asa mult,gen Puya si Margineanu,Parazitii si Uzzi.Sa stiti ca toate aceste nenorociri se intampla dupa ce-mi las copilul la scoala....Numai ca dimineata,ca orice dimineata neprietenoasa,cand nu stiu nici cu ce sunt imbracata (toata iarna am plecat in pijama si cun un fes pe cap),imi joaca feste.Adica uit ce am facut cu cateva ore inainte, cand m-am dezlantuit in oras.Tablou de familie:dimineata plecam la doctor ,eu ,copilul cel mic si socrii mei,care intotdeauna au fost convinsi ca e ceva dubios cu mine...ne urcam,ne instalam si cand porneste motorul,porneste si Puya cu cel mai porcos inceput de melodie,la maxim bineinteles.Melodia se numeste merita un oscar ,nu dau link ca nu e frumos.Am auzit un icnet,cred ca a fost al meu.Am inchis rapid si am murmurat ceva cum ca ce porcarii dau astia la radio de dimineata...
Oricum mie-mi place Puya.Chiar imi place.Pana acum l-am ascultat doar in masina.In seara asta l-am adus acasa.Si aici:


Comentarii

  1. Sper că e o metaforă partea cu "eram la un pas de un atac cerebral". Şi dacă e o metaforă, da, trăim în stres, ne grăbim, nu mai ajunge timpul, încotro ne grăbim aşa, nu ştiu sau nu vreau să formulez. Ţin să-ţi spun că îţi citesc postările cu bucurie, mereu, sunt ca nişte porţii de onestitate în vremuri când se vinde sclipiciul.
    P.S. Şi eu înjur la volan, da' în rest sunt o doamnă ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. da,e o metafora,dar asta nu inseamna ca daca as fi continuat nu s-ar fi intamplat...in schimb psoriazisul pe care-l am nu e o metafora...
    multumesc mult pentru ce imi scrii.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...