Treceți la conținutul principal

N-am avut nimic de zis

Nu am scris lately nici un rand, dupa cum se si vede...
O luna mai scarboasa ca asta nu am avut de mult.Eu cu mine am fost in razboi.Unul crancen,inceput de multa vreme,in care doar ne-am ascutit armele.De la inceputul anului am inceput cu adevarat lupta.Una inegala as putea zice,pentru ca eu,cea superficiala,stateam pe margine si ranjeam, stiind ca pot trisa oricand.Mi-am spus mie multe vorbe,m-am urat ingrozitor,mi-am adus aminte de visele mele de demult,mi-am pus pe hartie lucruri,am plans,am urlat,m-am intrebat.Nu am toate raspunsurile,dar parca am mai taiat niste liane din drumul meu.Am inceput cu lucrurile simple,am terminat cu alea complicate.Am iesit ciufulita rau din razboiul asta,dar intr-un mod straniu,extrem de revigorata.
Si peste toate astea,javra asta de iarna care-mi ingheata si sufletul.Dimineata la 7 si ceva cand ies din casa cu M si mergem spre scoala,injur suculent in fularul tras peste gura si ma rog sa nu ma auda bietul copil.Zilele trecute am scos masina si pentru ca plecasem tarziu,nu am mai avut timp sa o dezghet,asa ca am facut un cerculet mic in dreptul ochilor si am mers ca un orbete pana la scoala.Erau -12 grade.Nu inteleg de ce scolile incep la 8.Nu am sa inteleg niciodata asta si nici nu-i inteleg pe aia care sustin cu tarie programul asta stupid.
Asa ca am avut o luna urata din care nu mai am ce sa salvez,am citit cateva carti,nimic notabil,am facut niste prajituri nasoale pe care le-am aruncat a doua zi,nu am iesit in nici un loc frumos,nu mi-am cumparat nimic,am plans mai mult decat am ras.
Acum ma simt bine.Ma uit pe net  la vilele din grecia si imi fac traseul pentru vacanta de vara.Mi-am facut unghiile violet,am facut curatenie luna in casa,mi-am cumparat niste bratari,fetele mele ma iubesc din nou.

H.Murakami spune: Nimic nu e mai infricosator pe lumea asta decat propria ta persoana.

Comentarii

  1. Camelia Săpoiu31 ianuarie 2011 la 19:27

    Mie mi se pare că sunt o groază de lucruri bune în viaţa ta, luna asta cel puţin: ai avut timp să-ţi aminteşti de vise de demult, unii trăiesc o viaţă şi nici măcar nu formulează unul, nu spune că nu -ţi-ai cumpărat nimic - ţi-ai cumpărat brăţări, ai o maşină cu care circuli pe zăpadă, deci ai cauciucuri de iarnă, apoi copilul! ai un copil şi plănuieşti vacanţe! Şi lasă scriitorii japonezi, că ăştia au altă filozofie...

    RăspundețiȘtergere
  2. cuca31 ianuarie 2011 la 19:49

    Bine ai venit la mine in "casa".Asa pare,ca nu am de ce sa ma plang-si chiar nu am,dar stii cum sunt zilele alea cand nimic nu e bine,nu te simti bine tu cu tine.Ma simt prea grasa,prea nervoasa,prea pretentioasa...dar a inceput sa se risipeasca stratul asta de nori.

    RăspundețiȘtergere
  3. Camelia Săpoiu31 ianuarie 2011 la 21:46

    Aşa te vreau.

    http://cameliasapoiu.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  4. cuca1 februarie 2011 la 11:56

    :)
    am vizitat deja,draga doamna profesoara:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...
6 comentarii
Citiți mai multe

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...
Un comentariu
Citiți mai multe

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...
10 comentarii
Citiți mai multe