Nu ma innebunesc sa intru in biserica pentru ca,desi au trecut aproape 30 de ani de cand tatal meu a murit,il vad inca in sicriu,inca tanar si frumos,urandu-l ca m-a lasat singura cand aveam nevoie de el.
Avea cu trei ani mai mult decat am eu acum...
Singurul moment din an cand merg cu bucurie si cu un soi de evlavie la biserica,este de Paste.
Ma emotioneaza multimea care sta in liniste si asteapta Lumina,ma emotioneaza cum canta toata lumea in cor:Hristos a inviat!De fiecare data plang.Ma gandesc ca nici macar epoca comunista nu a reusit sa tina oamenii in case.Nu am lipsit in nici un an.
Scriu toate astea pentru ca cineva foarte drag mie si-a ingropat astazi tatal.
Cand innodam monezile in batiste,am intrebat de ce facem asta.Cineva a spus pentru ca reprezinta cele 24 de vami.Nu am stiut ce inseamna asta.Am citit si am aflat ca in credinta noastra ortodoxa,in primele trei zile dupa moarte,sufletul omului trebuie sa treaca de cele 24 de vami ale vazduhului,sa poata ajunge intr-un loc mai bun.
Vama I-a este vama vorbirii in desert-cine oare nu face asta zi de zi?cine nu vorbeste fara treaba,cine nu foloseste cuvinte nebunesti care lovesc,cine nu spune cuvinte care dor?cine?
Vama a-II-a -a minciunii-oare exista oameni care nu mint?sunt minciuni nevinovate,minciuni mici,minciuni mari,toate sunt in jurul nostru,atat de comode si sigure.
Vama a-III-a:a osandirii,clevetirii si a judecatii aproapelui:toti avem impresia la un moment dat ca suntem mai buni si mai frumosi si mai corecti fata de cel de langa noi.Nu-i asa?
Vama a-IV-a- a lacomiei si a betiei.La vama asta cu lacomia,nu stiu daca ar fi de ajuns banul ala prins in batista ca sa o trec.Hai sa fim seriosi.Aici ma refer strict la lacomia stomacului si nu la altceva.Da,si stins cu vin.Din belsug.Daca e sa se numeasca betie,platim pentru asta,nu?
Vama a V-a-a lenevirii-se specifica ca e vorba de toate zilele si ceasurile pe care le pierzi in zadar.Eu cred ca asta e o indeletnicire placuta la orice ora si la orice varsta.
Am obosit deja...Sunt 24 de vami: a furtului,a iubirii de argint,a cametei,a nedreptatii,a invidiei,a mandriei,a maniei,a pomenirii de rau,a uciderii,a vrajitoriei,a desfranarii,a preadesfranarii,a sodomiei si gomorei,a ereziei,a zgarceniei,a idolatrizarii si a credintelor demonice,a sulimenirilor-ha,a fumatului,a simoniei-cand vinzi credinta pe bani.
Toate astea-mai mult sau mai putin-suntem noi,aici pe pamant.Avem de infruntat zi de zi vamile sufletelor noastre,incercand sa fim ispasiti de pedepse la o judecata de care ne temem toti.
Poate ca unii fac asta mai mereu,cercetandu-si sufletul cu atentie,poate ca altii cred ca toate pacatele se ispasesc pe pamant intr-o contabilitate precisa si nemiloasa.
Eu personal cred ca fiecare are un inger si un demon.Tot ce pot sa-mi doresc ,este ca ai mei sa fie prieteni.
E mai indicat sa fim noi prieteni cu îngerul păzitor, decât ei doi impre6. Îngerul și demonul (ăsta nu are nimic bun in el e caracterizat că fiind întunericul cel mai dinafară). Nu ne dorim o asemenea prietenie ��
RăspundețiȘtergere