luni, 23 mai 2011

Mama,eu si fetele mele

E trecut de miezul noptii.Ascult tracy chapman si ma intreb cum as putea sa evit toate certurile dintre mine si fetele mele si mai ales dintre mine si mama mea.Suntem patru personaje feminine,legate atat de strans una de cealalta.Relatia mea cu mama a fost intotdeauna extrem de tumultoasa.Suntem certarete,vorbim prea tare pentru ceilalti,ne impunem punctele de vedere cu forta,plecam trantind usa,revenim,plangem,ne cerem iertare si o luam intotdeauna de la inceput.Foarte obositor pentru cei apropiati noua.Ai zice ca varsta ne-ar obliga la o oarecare intelepciune,la a sti ce sa zici si cand,la a menaja orgoliul si a evita nervii.Noi doua vorbim de cel putin zece ori pe zi si ne spunem tot.Poate de asta ne si certam,habar nu am.Ma intreb daca eu tip la fetele mele pentru ca mama mea a tipat si tipa la mine...Daca eu imi pierd controlul in relatia asta,pentru ca ea asa a comunicat cu mine.Relatia functioneaza,nu s-a pierdut nimic pe drum,dar in ultima vreme ma gandesc ca si eu fac acelasi lucru.Degeaba am citit si citesc o gramada de carti motivationale si legate de psihologia copilului,sfarsesc prin a face aceleasi greseli.Niciodata nu m-am ingrijorat pentru ca am stiut ca la mijloc este o dragoste atat de mare,incat nu putem gresi.Adica noi doua.Dar daca fetele mele nu vor simti acelasi lucru?Daca ele vor o mama calma si lucida,care sa aibe rezolvare la orice si sa nu se infurie niciodata?Eu sunt haotica si nestatornica in orice...Acum te iubesc,acum ma enervezi.Personalitate depresiva si colerica.Dimineata Maria a facut lectiile cu lacrimi,seara am invatat-o sa danseze emeniaito si i-am facut parul...Observ si le observ in fiecare zi.Vreau sa stiu cum "functioneaza" si uneori mi-e teama ca nu sunt destul de atenta sau de inteligenta ca sa observ tot ce e de observat si sa le indrept in directia buna...Si atunci imi intorc gandurile spre mama de o mie de ori pe zi si ma gandesc cum facea ea?Si ce relatie aveam noi doua...Am tot intrebat-o cum eram cand eram mica si cand a fost perioada cea mai grea...Mi-a raspuns fara sa ezite ca dupa ce am implinit 19 ani...Si mi-a mai zis ca si acum e complicat...Stiu doar ca vreau un singur lucru vis-a-vis de copiii mei,ceea ce mama mea a reusit cu mine:sa nu le fie frica sa-mi puna orice intrebare.
Azi m-am certat cu mama.Am plans toata dupa amiaza,prefacandu-ma ca dorm,ca sa fiu lasata in pace.
Spre seara am vrut sa-i cer iertare,dar si-a inchis telefonul.Pentru ca e leoaica si e incapatinata.Dar nu o sa o tina mai mult de o zi.Pentru ca e mama mea.
Maria m-a iertat ca am ciufulit-o de dimineata si ca i-am rupt foile din caiet.Mi-a zis ca ma iubeste .
Pentru ca sunt mama ei.

Un comentariu:

  1. Aceeasi relatie pe care o ai tu cu mama ta o am si eu cu a mea, numai ca la noi mama cedeaza mereu caci eu sunt cea incapatanata.Cu timpul am invatat si eu sa cedez si sa-mi cer iertare.Unii privesc relatia noastra ca fiind una ciudata si deseori lipsita de respect, dar niciunii dintre aia "unii" care ne judeca nu pot vorbi atat de deschis si de prieteneste cu mama lor.MI-ar placea sa pot avea si eu o relatie la fel cu al meu copil, treaba grea este sa-mi si reuseasca! te pup

    RăspundețiȘtergere