Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent.
Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele...
Dar,cum sunt de multă vreme intr-un proces continuu de reorganizare, zilele trecute,culminând cu weekend-ul,am mutat,am schimbat,am montat,am bătut cuie,am lipit și tare greu a fost.
Am inceput cu bucătăria .Totul a plecat de fapt de la spațiul unde este masa,prea ingust și prea mic ca in orice bucătărie dintr-un bloc comunist.De fapt,la o a doua privire vinovat s-a dovedit a fi televizorul,amplasat strategic pe un perete pentru a-i urmări minunatele programe.Ha!Cum nu mă mai uit decât la filme si alea de cele mai multe ori înregistrate,mi-am dat seama că a sosit momentul sa fie zburat.Dar unde?Nu pot sa-l arunc ,e foarte nou si are o poveste in spate.La fete in cameră este exclus sa îl pun,așa că rămâne doar dormitorul meu si al Jupânului.Da,știu nu e tocmai feng-shui sa stea acolo,dar mărturisesc ca-mi place ideea de cuibăreală,mai ales iarna,cu un pahar de vin lângă mine si un film bun in intunericul nopții.
Ca toate astea sa fie indeplinite,a trebuit să scot tv-ul din peretele bucătăriei,apoi sa-l montez pe peretele din dormitor-aici am avut ajutor-apoi să mut patul in așa fel incât sa pot vedea,apoi sa-l chem  pe tipu' de la cablu,etc,etc...
Bineînțeles că după ce am mutat patul nu se mai potriveau chestiile din jurul lui,exact ca atunci când iți cumperi rochie și nu ai pantofii potriviți ,apoi constați că iți mai trebuie si geantă si ciorapi si tot dai dintr-una in alta.La fel si cu schimbările de decor.Orice ai muta perspectiva e dintr-o dată alta și ia uite,veioza nu mai bate cum trebuie,perdeaua ar fi mers mai bine din perete in perete si nu sa acopere doar geamul,covorașele nu se mai potrivesc pentru că e altă distanță intre pat si perete.Ca să nu mai spun ca iți apar in fața ochilor toate locurile unde nu ai ajuns sa cureți praful si te trezești ca speli si freci si să te intrebi cine te-o fi pus ,când acum puteai sa stai răsturnată pe canapea citind cartea aia nouă .
Dar astea au fost parfum.Distracția adevărată a inceput când am văzut cum atârnă pe perete cablurile din televizor ca niște lumânări de muci pe obrazul unui copil răcit si murdar.Pur si simplu stăteam in pat,obosită si ruptă de spate și eram incapabilă să mă uit la orice ar fi fost in clipa aia la tv.
Așa ca am făcut un drum la Bucur să cumpăr baghete din alea in care intră cablurile si care se lipesc de perete.Le-am luat prea inguste,nu intra decat un cablu,ala de la antenă...du-te inapoi si cumpară ceva mai gros.De data asta a fost bine,dar e o pacăleală cum că s-ar lipi pe perete...Am cerut ajutor.Bormașină,holșuruburi,tencuiala sărită,praf...
Dar cine se uita aseară in miez de noapte la Robin Hood ?Exact acel cineva ca a realizat ca in timpul acestor acțiuni de mare anvergură,peretele s-a murdărit și are mare,mare nevoie de o zugrăveală mica..
Uite de asta n-o sa fac niciodată casa aia de la Valeni,doar gândul că ar trebui să fac asta weekend de weekend ma descurajează...Voi cum faceți când vă apucă cheful de modificări prin casă?
Poze nu pot sa pun,dar eu mă inspir de aici:

http://freshome.com/bedroom/