Bucureștiule,ești urât ca noaptea!

Vineri,sâmbătă și duminică am fost cu copiii prin centru,de doua ori la cinemateca si o dată la Clubul Tăranului Român.
Am mers mult pe jos,prin Centrul Vechi,pe Calea Victoriei,P-ța Romană și m-am îngrozit de urâtenia acestui oraș,de care și-au bătut joc oamenii in mod constant.
Eu cred ca pe primul loc pe lista vinovaților sunt politicienii,aceste scârbe egoiste și nemernice care-au furat tot ce le-a  căzut in mână.Și din resturile care-au mai scăpat printre degetele lor umflate de prânzuri grase,au mai cârpit in bătaie de joc câte ceva pe corpul descărnat al orașului.
Pe locul doi sunt arhitecții și constructorii care au creat niște odioșenii sinistre prin oraș,începând cu blocurile de sticlă și oțel,urâte și ieftine și terminând cu câte o sărăcie de bloc de locuințe,pitulat pe lânga vreo casă veche,dar infinit mai elegantă.
Pe locul trei suntem noi,locuitorii Bucureștiului.Ar fi trebuit să facem zid viu in fața clădirilor lăsate să putrezească sau să aruncăm cu oua vechi in astea noi și urâte sau să scriem măscări cu graffiti pe zidurile clădirilor de birouri.Să facem ceva,orice.Să luptăm pentru orașul ăsta cum putem.N-am văzut pe nimeni să se culce in fața vreunei clădiri,așa cum făcea Sandra Bullock in nu știu ce comedie și vreun șmecher frumos ca Hugh Grant să se oprească din măcelerit orașul.
Pentru că orașul este măcelărit.Centrul Vechi este centrul mucegaiului și al șobolanilor.Când e pustiu,cum era vineri seara,iți vine să-l ștergi de pe hartă.Sigur că vara e frumos,când e plin de lume și nu se mai vede jegul de dedesubt.Sigur ca zicem că e frumos ca afară,pentru toate restaurantele și toate cafenelele aranjate și pline de flori și lumini.Și mai bem o bere,stăm cu prietenii și ne trece.
In seara asta am venit pe jos de la Muzeul Tăranului,am coborât pe Victoriei,am trecut pe lângă Casa Vernescu ingropată in întuneric,așteptând probabil translatarea sau acoperirea ei cu aur marca Jiji (vezi Ce scrie pe Wiki),pe lângă Casa Cesianu-fosta Legație germană și cunoscută sub numele de Casino Victoria,am alunecat pe langa pereții Ministerului de Economie (pe care-l știu pe dinafară,tatăl meu lucrând acolo mai bine de douazeci de ani),am alunecat,zic din cauză de caini,apoi am cotit-o spre stânga,in Amzei si mai apoi Romană.
Străzile astea fac harta mea personală,le-am călcat de nenumărate ori in copilărie (am locuit pe Occidentului mulți ani),le am in inima mea pentru totdeauna,le știu și in vis.Dar in visul meu sunt altfel.
Acum era intuneric și pustiu.Mulți,mulți caini și căcații lor,mă intreb ce dracu' mănâncă ,tot orașul e acoperit cu mizeria lor.
Suntem atât de departe de tot ce înseamnă o capitală europeană.
In timpul săptămânii merg pe straduțele vechi ce inconjoară Dacia și Moșilor (Toamnei,Viitorului,etc).Sunt atatea case frumoase lăsate să moară ,case ocupate in proporție de 90% de țigani,care vara zac pe trotuar scuipănd semințe și ascultând manele.Mai o nuntă,mai o inmormântare,mai o bătaie,au făcut ca toate străzile alea să pută a acru.
Casele in schimb stau incă in picioare,frumoase,batrâne cu curțile pișate de puradei,așteptându-și demne sfârșitul.
Vreau să scriu câteva rânduri din cartea lui Majuru-Cum se distrau românii odinioară:
"Categoriile sociale cu studii superioare sau cu studii medii,dar atașate vieții urbane,nu s-au putut concentra intr-un cartier anume,ci au fost nevoite să trăiască amestecate cu elementele rurale venite de pretutindeni și,in consecință,Bucureștiul de astazi nu mai poate semăna cu cel interbelic sau antebelic.Perioada zonelor diferențiate pe branșe negustorești sau profesionale a dispărut.Astăzi trăim intr-o lume amestecată,lipsită de un model urban.
Orașul in care trăim este un spațiu nedefinit pe deplin,căruia numai sociologii și antropologii ii mai pot da în timp o destinație culturală și istorică."
"Trăim intr-un oraș eclectic-urmașul micului,dar strălucitorului Paris de odinioară-unde centrul elitist,subțire și fragil a fost șantajat denperiferia majoritară care in final i-a impus modelul formator.In confruntarea violentă și definitivă dintre modern  și primitiv,cazul Bucureștiului e aparte,intrucat pare că,cel puțin pentru moment periferia a invins."

Mă scufund in visele mele,unde Bucureștiul este un oraș frumos și curat.