cuca-jurnal de zile bune

Mi-e frica de multe lucruri.In primul rand sa nu li se intample ceva copiilor.Familiei.Apoi mi-e frica de Alzheimer,mi se pare ceva infiorator sa nu ii recunosti pe cei dragi si sa nu iti mai stii viata.Si mai sunt cateva spaime minore.Pe toate incerc sa le stapanesc si sa nu le dau mai departe. Dar spaima de care nu pot sa scap si care ma bantuie zi de zi este cea de cutremur.Spaima pe care o port cu mine din seara de 4 martie 1977.Senzatia de groaza.Stiu cu precizie matematica tot ce am facut in seara aia.Imi aduc aminte ca tata s-a dus in bucatarie si s-a apucat sa spele paharul de bere,pana ce a venit mama sa i-l smulga din mana.Evident ca am coborat pe scari si am facut multe greseli.Ne-am intors in apartament la putina vreme dupa cutremur sa ne luam hainele.Dupa atatia ani de zile de la cutremur, cand intru intr-o incapere ma uit prima data dupa stalpii de rezistenta.Nu ma duc la cinematografele vechi. Da,azi a fost cutremur de 8,8 in Japonia.8,8 si a tinut 2 minute.Am...

A intrebat-o pe Maria azi la scoala...Evident ca raspunsul a fost unul previzibil:Burebista este un restaurant pe Calea Mosilor...Tot e bine ca nu a adaugat "de unde cumpara mama mancare"...

Sunt fascinata de fata asta...Are o voce minunata,este talentata si plina de viata.Asa mi-ar fi placut sa fiu,asa ma visez in taina de fapt...nu cu voce,ci pur si simplu plina de viata si nebunie...De cand am descoperit-o,o ascult de cateva ori pe zi si ma umple de energie.Am aflat de ea de aici  .In afara de Je veux, are foarte multe melodii frumoase,iar vocea ei pur si simplu nu ai cum sa o uiti. Mie imi place inregistrarea asta: Si melodia care a facut-o cunoscuta, Je veux: Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité. Si La pluie: Si Les passants:

Da.Am asa ceva.Pe peretele din hol.Doua tablouri pe care le iubesc,daruite de oameni iubitori.Arata asa: Cel de deasupra este facut de prietena mea si este un colaj cu pozele noastre de-a lungul celor 20 de ani de cand dureaza prietenia noastra.L-am primit in seara cand am implinit 43 de ani si exact in momentul cand trimiteam mailul prin care imi anuntam demisia (mailul se numea: si plec pe Marte,plec mai departe ,ca sa priceapa cineva titlul celui de-al doilea tablou). Al doilea tablou este facut de colegii mei,inspirati si creativi-Bereanda,sa stii ca nu am uitat de negrese:) si mi l-au dat in ultima mea zi acolo. Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca ieri dimineata le-am intrebat pe fete ce au de gand sa facem azi.Mi-au spus ca vor sa stam in casa (nu rade Henny!) sa facem invitatiile pentru ziua M,sa deseneze si sa se joace la calculator.Bine pentru mine,ce sa zic...M-am intrebat si pe mine,Cuco,tu ce vrei sa faci azi?Initial am zis,raspuns previzibl dealtfel,sa m...

In '87 aveam 20 de ani.Filmele mele de capatai erau pas in doi,yankeii,mica romanta,pe aripile vantului , nu neaparat in ordinea asta.Stiu cu cine am vazut filmele astea si de cate ori.Pe primele doua cu madalina,pe ultimele doua cu mama.La mica romanta am plins asa de rau,incat mama,care nu cade pe spate cu una cu doua,nu stia cum sa ma linisteasca... Cred ca serile de video au inceput prin '88,cand ne strangeam 10-15 oameni intr-o sufragerie de maxim 20 mp,cu sandvisuri minuscule facute cu parizer,cu mult nechezol (amuzant cuvant) si cu vin rosu,din cand in cand combinat cu pepsi (bleah,zic acum). Undeva in acest interval,Alice,fosta mea colega de banca,si Dori zisa si Pureca,sora ei,primeau de la Henny din Germania,celebra revista Bravo.Marfa rara in timpurile alea.Revista era plina cu imagini,texte si postere din nou aparutul film, dirty dancing .Revista fiind in germana,marginile ei albe erau pline cu traducerile lui Henny,notite cu explicatii,sageti de la text la poz...

Asa se intreba un personaj feminin din cartea pe care am terminat-o ieri :Cina cu Anna Karenina.Pentru mine sunt valabile ambele.Cartile m-au sprijinit intotdeauna,m-au ajutat sa trec peste momentele grele din viata,mi-au bucurat zilele si noptile,au venit la mine cand eram mica si au ramas pentru totdeauna.Am avut o perioada gri,cand, din cauza oboselii,nu eram in stare sa citesc doua randuri.Dar a existat si o parte buna.Chiar daca nu eram capabila sa citesc altceva in afara de reclamele din revistele glossy,in perioada aia am cumparat foarte multe carti,pentru atunci cand s-o putea...asa imi ziceam in gand.Iar acum astept cu placere sa le vina randul... Cartea de care va zic are o idee interesanta.E o carte usoara,fara pretentii,e ca un film de duminica dupa masa.Este vorba de sase femei care se intalnesc periodic la un club de carte si care discuta despre o carte anume,titlul fiind stabilit de comun acord.Si vin pregatite cu notite,cu biografia autorului,cu versiuni proprii asupra...

sursa: http://www.devianart.com/ Sentimentul nu mi-e strain.Dar mi-e din ce in ce mai strain.L-am indepartat din viata mea cand eram deja coapta bine si ma pretuiam infinit mai mult decat la tinerete.Am facut destule crize de gelozie ca sa recunosc in privirea celuilalt sentimentul de jena si nedumerire.Noroc ca barbatul meu este destept si noroc ca a intuit ca la un moment dat o sa incetez cu iesirile penibile,care,slava Domnului se consumau intre patru ochi.Violent,dar ferite de alte priviri.Nu zic ca a disparut de tot,sa nu ma puna la incercare... Acum vreau sa zic ca sentimentele de gelozie intre frati nu le stiu,pe motiv ca si era una la parinti si mandra-n toate cele... Cand m-am hotarat sa fac al doilea copil,bateam bine spre 40 si stiam foarte clar ce inseamna sa fii singur la parinti.Stiam ca sunt defecta pe alocuri si nu am vrut ca M sa creasca fara frati sau surori.Daca as sta mai bine cu mansarda si daca as fi mai organizata ,as mai face unul...Ma uit la Sefu' cum ...