Treceți la conținutul principal

Micile bucurii de luni

1.Fac cartofi prajiti extrem de rar.Cand am chef de asa ceva,ii tai feliute subtiri si ii bag la cuptor cu doua linguri de ulei.Rezultatul este mai mult decat satisfacator.Azi a fost dezmat.Am facut "fish and chips" ca la carte.
Au mancat fetele,eu am gustat doar:))Cat timp ii pregateam ,mi-am adus aminte de secventa din Yankeii,cand Richard Gere si Lisa Eichorn stateau la coada pentru fish and chips si ii primeau pe hartie de ziar...Mai stie cineva?
Ai mei au aratat asa:



2.Azi a primit si Ileana poante.Am cusut panglici de matase si elastice timp de doua ore,dar bucuria a fost nemasurata.




3.Am cumparat dvd-ul lui Carmen Bruma.Macar aspirational.Da,intr-o alta viata.


4.Azi a fost prima zi in care m-am dat cu Garnier BB Cream.Mi se pare excelent,aveam nevoie de asa ceva pentru diminetile mele in care nu am timp si nici chef sa ma machiez,dar nici nu vreau sa arat ca muma padurii,asa ca mixul asta de crema si fond de ten,aplicat dintr-o miscare ,este exact ceea ce am nevoie dimineata inainte de a iesi pe usa.



5.Am vazut un film magic.Midnight in Paris
Totul a fost perfect,ideea geniala,actorii (Marion Cotillard este di-vi-na) excelenti-un Owen Wilson slefuit ca o bijuterie si identificandu-se perfect cu Woody Allen,personaje fermecatoare-ah,cum arata Hemingway!!!
Plus imagini dintr-un Paris pe care nu l-am dorit niciodata,dar care acum sigur este pe lista dorintelor mele.Un film romantic.Woody Allen este unul din regizorii mei preferati,majoritatea filmelor lui mi-au placut.
Acum astept cu nerabdare urmatorul lui film,Bop Decameron ,pe care probabil ca il va face in Roma,cu noua lui muza Penelope Cruz.

Trailer din Midnight in Paris (am pus aici secventa cu Hemingway)



Hei,cine zice ca lunea e o zi nasoala?!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...