Treceți la conținutul principal

Luminile triste ale orasului si haosul din sarbatorile noastre

In seara asta mi-am scos fetele la plimbare pe principiul "hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea,din centru' pan' la sosea..."
Cu copiii nu e de glumit.Ei iti spun verde-n fata ce gandesc si au o intuitie fantastica.De obicei imi ascult copiii,dar in seara asta,in centru,am fost pur si simplu ametita de puhoiul de oameni si nici macar nu m-am uitat la lumini.Dar o aud pe I.zicand:ce ne-ai adus aici,nu vezi ce porcarie de brad au facut astia?
Apoi au inceput sa danseze in strada,ca niste dervisi rotitori in cautarea adevarului,nepasandu-le nici de bradul urat,nici de lumini,nici de Mos Nicolae si bineinteles nici de indicativul prezent al verbului "to be"...


Asa e.O porcarie de brad,eco-stupid.Urat, moncher,urat.Saracie lucie.La Universitate mizerie mare.Trist si penibil.Si lumea care mugea pe bulevarde,incordata si nelinistita ca vine Mos Nicolae si ii gaseste fara cadourile de pret care sa le marturiseasca iubirile,tradarile si vinile.Oameni care alerga ca niste spermatozoizi intunecati si uriasi, cautand un ovul dispus sa-i gazduiasca.Un muget ingrozitor care nu are nici o legatura cu pacea si seninatatea si bucuria unei sarbatori.Am plecat catre casa cu tramvaiul 21,care ne-a tinut captive pret de 40 de minute la un semafor,pe motiv ca toata circulatia era blocata.
Am ajuns acasa si mi-am fiert un vin ieftin si rosu cu mult zahar,uitandu-ma la agrafele cu buburuze si la ciocolatile cu lapte pe care o sa le gaseasca copilele mele in cizme.Le-am mai luat si niste carioci sa nu zica ca sunt ieftina...
Ce bine e acasa.

Comentarii

  1. Eu i-am luat lui Praslea (chiar daca e in cl XI :D ) ciocolati si pungi cu cereale, ca astea ii plac. Cadoul scump e dragostea noastra si asta nu se gaseste de cumparat.
    Cauta sa le arati fetelor frumosul chiar si in ceva urat. Ca vor avea in viata destule ocazii sa aplice tehnica :D

    RăspundețiȘtergere
  2. si totusi Bucurestiul e frumos ca este al nostru!

    RăspundețiȘtergere
  3. Stefana:Asa e,lucrez la asta din rasputeri.Intotdeauna vad prima oara lucrurile care nu-mi plac.Asta nu inseamna ca nu le vad si pe cele frumoase:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...