Treceți la conținutul principal

Gelozie

sursa:http://www.devianart.com/
Sentimentul nu mi-e strain.Dar mi-e din ce in ce mai strain.L-am indepartat din viata mea cand eram deja coapta bine si ma pretuiam infinit mai mult decat la tinerete.Am facut destule crize de gelozie ca sa recunosc in privirea celuilalt sentimentul de jena si nedumerire.Noroc ca barbatul meu este destept si noroc ca a intuit ca la un moment dat o sa incetez cu iesirile penibile,care,slava Domnului se consumau intre patru ochi.Violent,dar ferite de alte priviri.Nu zic ca a disparut de tot,sa nu ma puna la incercare...
Acum vreau sa zic ca sentimentele de gelozie intre frati nu le stiu,pe motiv ca si era una la parinti si mandra-n toate cele...
Cand m-am hotarat sa fac al doilea copil,bateam bine spre 40 si stiam foarte clar ce inseamna sa fii singur la parinti.Stiam ca sunt defecta pe alocuri si nu am vrut ca M sa creasca fara frati sau surori.Daca as sta mai bine cu mansarda si daca as fi mai organizata ,as mai face unul...Ma uit la Sefu' cum sta tolanit pe canapea si ma umfla rasu'....Cum ar fi?!
Asta pentru ca ne descurcam destul de greu cu fetele care sunt geloase una pe cealalta,ca de fapt aici voiam sa ajung.
Mai mult M este incercata de gelozie,ea fiind cea mai mare.Este ca o pisica turbata.Este ca maimuta Tamba.Monitorizeaza fiecare privire,fiecare imbratisare,fiecare pupic de noapte buna sau cu alta destinatie.Si jur,chiar m-am comportat ca la carte.
M avea doi ani si doua luni cand s-a trezit la usa cu I.
Am pregatit-o indelung in lunile de dinainte si parea sa priceapa dar n-a fost asa.I-am dat toata dragostea mea,dar gandul ca imi imparteam iubirea cu pisoiul amarat de I, o transforma intr-o furie.
I avea intotdeauna o privire inlacrimata si sperioasa pana acum cateva luni,cand tauroaica din ea s-a trezit la viata.
N-am sa uit niciodata cum am gasit-o (eram in bucatarie si spalam pe jos,nu plecasem de acasa) cu carlige prinse minutios de fiecare degetel,ca un edward scissorhands in miniatura.Nici macar nu a tipat.
Incet-incet casa a devenit o scena de lupta.Nu exista masa luata impreuna fara ca M sa nu-i faca ceva.De cateva luni I riposteaza.Momentele de tandrete sunt rare.
Am citit,mi-am notat,am incercat tot ce scrie in carti.Le trimit pe fiecare in alta camera.Le pedepsesc.Incerc sa le explic.Tip.Asta nu e in carti.
Ceva am facut gresit si nu stiu ce.Inca visez la ziua cand nu se vor mai afla in competitie si isi vor zambi una alteia.Stiu sigur ca se iubesc.Acum doi ani cand  I a disparut subit de langa noi intr-un hotel din Bulgaria si am cautat-o disperati vreme de cateva minute,M a tipat si s-a panicat ingrozitor.
Cum sa aduc dragostea asta la suprafata?Oare e normal sa fie asa?Nu stiu ce inseamna dragostea de sora,dar imi doresc sa-si fie sprijin una alteia mai tarziu.

Poate daca mai fac inca unul?!!!Hmmm...Sa-i stric sau nu linistea?

Comentarii

  1. da, gelozia e normala. nu e mereu justificata, dar nu e nici anormala. eu sunt geloasa, cuco! mereu si pe orice. e boala grea, dar e o boala fireasca si mult intalnita.
    fetele or sa se ajute mai tarziu. inca nu am vazut copii atat de mici sa nu se gelozeasca

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca etapele astea sunt inerente intre frati, apoi bataile, certurie, neintelegirle fac toate parte din tabloul de familie din copilaria unor frati care mai tarziu se vor intelege si iubi ca la carte.Imi permit sa-ti fac o sugestie: nu te mai baga intre ele.Lasa-le sa-si verse naduful, sa se certe, impace, bata, reimpaca fara ca tu sa te afli la mijloc.E normal ceea ce se petrece intre surori.Dasta mai vreau eu cu disperare un alt plod, sa arbitrez de pe margine meciurile lor :-)) ( glumesc ).Si daca te hotarasti pentru inca un copil atunci va fi si mai mare tambalaul.Succes, oricum! :-))

    RăspundețiȘtergere
  3. dragele mele,
    multumesc pentru incurajari.azi a fost o zi cu pedepse si certuri.s-au luat la bataie in holul blocului pe tema:care ajunge prima la usa liftului si care s-a lasat cu imbranceli nasoale,capul ilenei oprindu-se la catva milimetri de prima treapta.inutil sa spun ca mi-a stat inima in loc.
    e greu frate sa te lupti cu asa ceva zi de zi...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...