Treceți la conținutul principal

Despre cum vad eu lucrurile

  Subiectul acestor zile,dezbatut si pe net si la televizor,este cel legat de concediul mamelor si indemnizatia de rigoare.
  Deschid televizorul si o vad pe udrea.Am o sila nesfarsita fata de patachina asta,care-si da cu parerea despre subiectul asta cu copiii si careia ii doresc sa-si creasca plozii undeva la tara,iar singurul lapte pe care sa si-l permita sa fie de la vreun cocos pricajit din curte.
E adevarat ca fiecare are dreptul la o opinie,dar de la matracuca asta nu vreau sa aud o vorba.Psst.Gura.O rezolv usor cu telecomanda.
Sunt multe pareri pro si contra,dar cele contra sunt atat de pline de venin incat te crucesti.Amuzant este ca toate aceste pareri vin din partea unor femei care nu au copii...Ciudat.De unde stiu ele ce e mai bine pentru copilul meu sau al tau?
Cat despre mine,eu cred asa:

-ca orice comparatie facuta cu ce se intampla afara ar trebui exclusa din start,acolo ai ce sa faci cu copilul dupa ce te intorci la birou,exista crese decente si locuri suficiente unde poti sa-ti inscrii copilul,fara sa faci temenele si fara sa te umilesti in fata directoarelor si mai ai si posibilitatea de a lucra part-time.
-ca orice paralela ai face cu anii din comunism,hai tovarasi sa lasam faza cu femeile care stateau doar 3 luni acasa.Da,stateau 3 luni si dupa aia isi luau concediu medical din doua in doua saptamani si la 12 spargeau usa,pentru ca aveau dreptul sa aibe program redus.

Acum sunt cateva optiuni:
-sa ai parintii in putere care sa-ti creasca copilul-copiii,eventual in alt oras,iar tu sa devii mama de weekend,cu subtextul ca asa e cel mai bine pentru copil.
-sa ai parintii in putere si sa locuiasca in acelasi oras cu tine,parinti care vor semna condica la 8 dimineata si vor pleca la 9 seara.
-sa ii dai la cresa si sa ai si parintii in acelasi oras cu tine,pentru ca in mod sigur copiii se vor imbolnavi des si tu nu poti sa stai cu ei pentru ca esti la birou.aceeasi problema cand se inchid cresele sau gradinitele (vacante) si aceeasi problema o ai cu programul de seara,cand la 5 se inchid gradinitele iar tu iesi de la job la 6 jumate.ce faci?il pui sa vina pe jos acasa?
-sa ai multi bani si sa-i dai la gradinite smechere,de unde il poti lua la 7 seara.Pentru una bucata copil tariful este cuprins intre 1000 si 1500 lei.Fara optionale.
-sa ai o bona cumsecade,care sa nu se beleasca la telenovele in timp ce ala micu' linge covoarele din casa.aici sunt multe de discutat.eu am doi copii cam turbati si in mod sigur o bona nu ii razbeste.

Probabil ca mai sunt combinatii nenumarate.Nu stiu care e varianta ideala.Eu am trecut prin toate,mai putin cea cu copilul debarcat la bunici.Intr-un final am cedat nervos si mi-am dat demisia.Asa ca acum sunt bona propriilor mei copii si propria-mi femeie de serviciu.
Ma saturasem sa vin acasa tarziu,sa nu fie nimic de mincare,copiii sa fie nervosi ,iar eu iesita de sub control.E adevarat ca, cel putin pentru o perioada de timp,din punct de vedere financiar pot sa fac asta.
De fapt,inainte sa iau aceasta decizie,am pus pe hartie toate cheltuielile care apareau tocmai pentru ca eu ma duceam la serviciu sa castig niste bani.Ar fi trebuit sa o dau pe cea mare la afterschool si nu la ala din scoala unde sunt 60 de copii la o invatatoare,ci la ala de bogati care costa 900 lei fara optionale.Apoi ar fi trebuit sa adaug o bona pentru cea mica,sa o preia de la gradi (programul ei se termina la 5,al meu la 6 jumate).Apoi ar fi trebuit sa am o femeie -poate tot bona-sa-mi faca curat si sa calce si nu o data pe saptamana,ca la mine nu e muzeu,la mine chiar e nevoie sa strangi in fiecare zi.
Ar fi ramas in grija mea mincarea,cumparaturile si educatia copiilor.De la 7 la 8 jumate cand ele se baga in pat.Si nu,nu pot sa stau pana dupa miezul noptii sa fac ce e de facut intr-o casa,pentru ca a doua zi la 6 ma trezesc sa le pot duce la scoala si gradinita.Si cum eu functionez la parametri normali dupa 8 ore de somn...
Pe bune,chiar nu ma intereseaza cat sunt de organizate alte femei care isi pot trai viata dupa 7 seara.Eu chiar nu pot si nici nu vreau.
Ideal mi se pare sa pot beneficia de un job decent,care la maxim 3 sa se termine,sa-mi culeg copiii de unde sunt si sa-mi pot trai dracului viata pe care o am.Cu familia mea.Nu cu jobul,nu cu sedintele,nu cu oboseala care te macina zi de zi.
Repet,este numai parerea mea si asa am si actionat in consecinta.Sigur ca trebuie sa existe un echilibru si ca ai nevoie tu ca adult de o preocupare in afara casei si evident de niste bani.Dar in tara unde udrea este pusa ministru si una ca tampa aia de bambuista e europarlamentar,daca nu muncesti pana tarziu in noapte,pana iti da singele pe nas,se numeste ca nu ai chef de munca.
Semneaza o casnica.

Comentarii

  1. Bravo, Cuca! Felicitari! Exact aceleasi lucruri le-am trait si eu, dar cu copii un pic mai mici decat ai tai. Asa am decis ca noi nu rezistam in RO pe termen lung. Ori ne omoram, eu cu barbat-meu, ori copiii ajung niste retardati crescuti de persoane complet straine, ori ajungem peste 10 ani sa ne sinucidem fiindca ne-am ratat existenta ca oameni. Asa ca am plecat. Sunt de aproape 8 luni in Canada si da, e foarte greu fiindca la 35 de ani am luat-o de la 0. Ca sa fac o amarata de de scoala trebuie sa ma intorc la cursuri de liceu. Dar, pot stau acasa cu Andrei de 1 an si 2 luni si e foarte bine, Eva e multumita si cuminte fiindca primeste suficienta atentie, pot sa ma angajez part-time oricand, pot sa ma duc la facultate si sa traiesc din banii de bursa si imprumut pe care mi-l acorda statul si tot asa. Parte proasta este ca prea multa liniste, noua romanilor, ne strica. Asa ca acum intru in depresie de prea mult relaj...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. ce surpriza placuta!!!!
    urmaresc pe facebook tot ce faci,sa stii:)
    ma bucur sa aflu ca esti bine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...