cuca-jurnal de zile bune

    Prima data am vazut o sticla de parfum cand aveam 6-7 ani.Se numea Fidji si il avea fiica doamnei de peste drum de casa lui mamaie.In scurt timp aveam sa aflu ca avea o adevarata colectie,unele consumate,altele cu putin parfum inauntru.De cate ori ma duceam acolo,imi bagam nasul in sticlute si ma prefaceam ca sunt mare si ca toate sunt ale mele.Si evident,ma pufaiam cu ele.    Alta amintire vine din perioada cand eram printr-a 5-a sau a 6-a si invatam la Mada acasa gramatica.Adica ea ma invata pe mine.Bineinteles ca fiind singure in casa,scotoceam prin dulapuri si invariabil ne dadeam cu Hattric-ul pe care-l gaseam in noptiera parintilor ei.Doar un pic,zicea,doar un pic...Ani de zile ne-am dat cu Hattric si uneori mai schimbam cu Brut.Recunosc si acum mirosurile astea...     In anii urmatori n-am mai avut nici o tangenta cu odicoloanele.Stiu ca pe vremea lui ceasca foloseam nenorocirea aia de zefir, cine-l mai stie si niste mizerii bulgarest...

Daaa....Pe 10 iulie 2011.

    Habar nu am cand a trecut o saptamana...Mi-am aruncat ochii pe blog si am vazut ca nu am scris de o saptamana...Ma simt ca in diminetile alea cand ceasul suna prea devreme (de fapt,intotdeauna ceasul suna prea devreme) si imi spun,cleioasa de somn,lasa ca mai stau cinci minute si ma trezesc dupa o ora ca si cum ar fi fost doar o secunda....Habar nu am cum a trecut timpul...Stiu ca m-am reapucat de citit,iar asta e un lucru bun.Am terminat accidentul si orasul cu salcami  de mihail sebastian, am citit la taifas de aurora liiceanu si am inceput azi o carte senzationala,minunata si fermecatoare si daca spun toate astea dupa ce l-am citit pe sebastian ,e ceva cu cartea asta.   Intotdeauna stii de la inceput ce relatie vei avea cu cartea pe care o incepi.   Sunt carti pe care le iubesti de la primele pagini-ai un coup de foudre care se poate transforma in dragoste pe vecie sau sunt carti care la inceput nu-ti spun nimic,dar dupa cateva pagini te inlatui...

Pana azi la pranz ,cand copilul a terminat in timp record lectiile,am crezut ca rup toate caietele si cartile,ca o retrag de la scoala si mergem undeva la tara sa muncim pamantul.Macar o facem linistiti si papam mancare bio si cu asta basta. Cate saptamani au trecut?4 ,5?Cam asa ceva...Saptamani care mi-au pus nervii la incercare.De cate ori ne asezam pe scaunul ala roz cumparat de la Ikea,la biroul ala alb cumparat tot de la Ikea,in camera frumos aranjata si dichisita,curata si aerisita,roz si mov si cu muscate la ferestre,parca ne lua strechea.Pe ea o deranjau tot felul de lucruri,firul prea intins de la lampa,taietura fina din sertarul biroului,care ptiu,s-a nimerit chiar in dreptul ei,bormasina care se auzea infundat de la nu stiu ce etaj,parul care o gadila pe ceafa,pipi care o lovea exact cand punea mana pe stilou,foamea care o napadea brusc,desi infulecase cu jumatate de ora mai devreme,somnul care ii facea pleoapele sa-i cada pe caiet,telefonul care taraia cand vezi doamne,era...

Azi la pranz am plecat la o intalnire cu niste doamne.Fiecare cu povestea ei.Eu cu povestea mea.Cand ne-am intalnit prima data,eu aveam 18 ani si pot sa descriu cu lux de amanunte cum a fost prima zi.Stiu ca D-na Aniceta mi-a dat o smochina,Cristina m-a pus imediat sa fac o schita,iar Cornelia m-a masurat din cap pana in picioare sa vada ce hram port.Au trecut de atunci 25 de ani.Si ne intalnim in continuare o data pe luna.Mi se pare un lucru extraordinar.Ne revedem cu aceeasi placere,radem la glumele nascute spontan,ne tachinam sau spunem franc ce nu ne place,fara sa ne suparam.Ne aratam pozele cu copii,stim care ne sunt necazurile si bucuriile.Ma emotioneaza de fiecare data intalnirile noastre. Azi ne-am intalnit pe Lipscani,la Crama Domneasca,unde,din pacate era un botez.E adevarat ca in sala de langa noi,dar muzica era data atat de tare si fara pauza,ca a trebuit sa tipam una la cealalta cat a durat masa.Nu pot sa inteleg de ce se da muzica atat de tare!!!De ce?Poate treaba asta e...

In fiecare vineri mergem la dentist.Nu vreau sa las lucrurile la voia intamplarii si sunt pur si simplu obsedata de treaba asta cu dantura.Incerc sa le obisnuiesc cu procedurile de acolo,le supraveghez cu strictete in fiecare seara cand se spala pe dinti si sunt foarte atenta la fiecare carie care apare.Maria nu are niste dinti prea grozavi si pe cat pot,incerc sa remediez acolo unde natura nu a fost darnica.Intotdeauna oamenii care zambesc larg si isi dezvaluie o dantura perfecta au parte de mai putine complexe,zambesc mai des si sunt foarte frumosi . Cred ca am reusit in mare masura, pentru ca merge extrem de relaxata acolo si sta pe scaunul ala cat e nevoie. In poza de mai jos,tocmai iesise dupa o ora de tratament.Pare ok,nu-i asa? Pentru ca vineri nu am fost cu masina,ne-am plimbat agale pe stradutele de acolo,care sunt fermecatoare.Daca as avea multi bani,acolo m-as muta si maine, fara nicio ezitare.E liniste,casele arata a case adevarate,sunt flori si simti ca toate sunt asa...

Azi am cautat ceva in biblioteca fetelor si mi-a cazut drept in brate o carte.Cred ca a fost prima carte pe care am citit-o singura,fara ajutor.Nu mai tin minte de la cine am primit-o,stiu sigur ca a fost de ziua mea.Am rasfoit-o azi si am lasat-o la indemana sa le-o arat fetelor si sa vad daca le intereseaza sau nu.Stiu ca la un moment dat am rugat-o pe mama sa-mi faca un tablou dupa una din imaginile din carte.Nu-l mai am,pentru ca a existat o vreme cand nu-mi pasa de lucrurile vechi si le consideram prostii bune de aruncat... Nu are prea multe poze,dar povestioarele sunt pline de umor si de tot felul de aventuri.Iar acum imi pare ca Himpelchen si Pimpelchen au iesit din paginile cartii si sunt la mine in casa...

De miercuri incoace parca am capul bagat intr-un cerc mic de tot,care, pe masura ce ziua inainteaza,se face tot mai mic.Am dat cu ketonal,am dat cu antinevralgic,nimic. Nu am mai stat nici macar pe net,de blog ce sa mai zic... Zilele s-au scurs cu incetineala melcului,toate lucrurile mi-au cazut din mana,nu am fost in stare sa citesc un rand din niciuna din cele trei carti incepute,nu am vazut un film,nu am ascultat o melodie...Triste zile... Am adormit in fiecare seara la 9,inaintea fetelor,sperand ca prin somn sa scap de durerea de cap. In zilele astea fara cap si fara coada,mi-am dat seama ca am uitat sa-mi sun una din cele mai bune prietene si sa-i urez la multi ani....Nu am uitat in nici un an si suntem prietene de 31 de ani...Semne clare ca imbatranesc...Mi-am adus aminte ca a fost ziua ei,pentru ca mergand pe strada spre scoala,la un semafor cineva asculta Bee Gees si intr-o secunda am fost inapoi in timp,la "ceaiurile" pe care le dadea Mada de ziua ei,unde dansam...

Drumul meu de fiecare zi trece uneori si prin fata pe la Nicoresti. Azi m-am oprit sa fac niste poze in amintirea meselor cu bucluc de la subsol si fabuloaselor coaste de porc care mi-au ingrosat talia cu cel putin 4 cm. Nu am mai intrat de ani buni in el,arata jalnic,nici nu stiu daca mai functioneaza,nu imi gadila nasul nici un miros, desi am trecut la catva centimetri de geamurile care dadeau spre bucatarie,dar ramane un loc pe langa care trec cu bucurie. Deci,pentru cei care stiu despre ce e vorba: coaste de porc cu varza calita.

Azi in parc copilul meu cel mic,care nu mai pleaca nicaieri fara o agenda minuscula si un pix,scria de zor...Cand am intrebat-o ce face si ce scrie,mi-a spus ca ii scrie lui Mos Craciun...Ups...Nu-mi vine sa cred ca peste doua luni si un pic o sa fie Craciunul...Asa ca,incepem sa facem liste.Am intrebat-o ce vrea sa-i aduca mosul si mi-a zis ca pe Tinkerbell...Mai avem vreo patru acasa,dar ce conteaza... Am stat si m-am gandit ce vreau eu si a iesit asta: -multe filme noi, sa pot face maraton de filme,asa cum imi doresc de mult. -cartile lui Jamie,alea colorate si frumoase -o saptamana la Munchen,cu plimbari prin Marienplatz -un parfum Noa de la Cacharel -tabloul cu marea,descoperit de curand-dar cred ca nu am rabdare sa astept Craciunul... Acum astept scrisorile fetelor cu nerabdare.Despre el,stiu deja ce vrea. Si in avans,o poza:

Chiar daca nu ma innebunesc dupa Julia Roberts,am revazut filmul cu mare placere... Am pus aici melodia care mie imi place cel mai mult din tot filmul,cea cantata de Al Green (dar compusa de fratii Gibb din Bee Gees) si nu celebra "She" a lui Elvis Costello.

In ultima saptamana nu am reusit sa ma ocup de "zona artelor".Fie am avut de alergat la scoala si la gradinita,fie au fost nesfarsitele lectii de dupa amiaza,fie diferite treburi prin oras,toate m-au tinut departe de ceea ce-mi place de fapt cel mai mult:sa citesc si sa ma uit la filme.De citit nici nu poate fi vorba,pentru ca la 9 jumate adorm in fiecare seara-ma gandesc ca o fi de vina noaptea pierduta de-aiurea la nunta de sambata-iar filmele incep prea tarziu. Insa aseara,intr-o doara m-am asezat in fata televizorului si am dat de Di Caprio.Nu m-am urnit pana ce nu s-a terminat filmul.Un film ca viata.Amar,surprinzator,senzual,pasional si extrem de dur.Un film care iti spune ce nu vrei sa afli niciodata.Caprio este foarte bun,mai bun ca in Inception.Se completeaza perfect cu Kate Winslet si nu inteleg de ce nu joaca mai mult impreuna.Michael Shannon este genial si ma enerveaza ca nu am vazut mai multe filme cu el.Filmul se numeste Revolutionary Road si vorbeste despre li...

In weekend am fost la o nunta.Mie nu-mi plac nuntile.Nu stiu de ce, pur si simplu ma enerveaza.Cand eram mai tanara cred ca nu aveam nici o opinie despre nunti,ma gandeam mai mult la ideea de "mireasa",la rochia de printesa pe care urma sa o port si la cum o sa-mi stea parul.Asta a fost in era dinozaurilor.Intre timp am fost la destule nunti ca sa-mi pot face o opinie.Nu,nu-mi plac.M-am gandit o perioada ca poate strugurii sunt acri si subconstientul lucreaza.Nu.Ne-am gandit ca am putea incerca si noi,dar numai gandul la alergatura aia ingrozitoare de dinainte,la oboseala,la neamurile dragi care sigur vor avea ceva de comentat,a fost suficient sa ne faca sa renuntam doar stand pe canapea si visand cu ochii deschisi..Noi si cand ne alegem ceva de imbracat,stam o mie de ani pana ne hotaram,cum ar fi fost cu rochia si costumul si florile si fetele de masa si menu-ul si muzica si da,cum ar fi fost sa-l conving pe Dan sa mearga la cursul de dans si sa invete vals sau mai stiu eu c...

Sambata dimineata coafor,mani,pedi. Sambata la pranz,petrecere cu copiii. Sambata seara,nunta in Braila. Duminica dimineata,shopping prin Braila. Duminica seara ,copii turbati. Duminica seara,casa intoarsa cu susul in jos. Maine e luni. Mi-e somn. Imi sta groaznic cu rochie fara bretele. Sunt tanara si batrana in acelasi timp.Am riduri la ochi si cosuri in barba. Pentru maine nu am nimic pregatit (haine calcate). La revedere.