Treceți la conținutul principal

Limba engleza


 

 

Dacă m-ai fi ascultat, acum nu am fi stat in colțul ăsta de lume, străini de tot ce ne inconjoară, doar cu amintirile si pozele si cărțile pe care le-am cărat după noi, crezând că vom găsi in ele adevărul și fericirea și liniștea și bunătatea și apropierea de noi înșine, acei noi, așa cum am fost când eram singuri în garsoniera aia mică din Tineretului, unde atunci când era vânt, tabla de la acoperiș bătea ca un dangăt de clopot care ne amintea de bisericuța aia albă din sat, unde m-ai dus să-mi spui că mă vei iubi toată viața, viață pe care am inceput-o atunci, în vara aia ploioasă după ce ne-am dat examenele și când ne-am întâlnit întâmplător, tu nu mai erai cu tipa aia blondă după care înnebunise jumătate din București  când ieșeai cu ea in oraș,  dar ea voia să se mărite bine, nu concepea viața fără vilă și călătorii de trei ori pe an, atunci m-ai văzut pe mine in sfârșit, după un an intreg în care te urmăream cu privirea când jucai baschet și aveai părul vâlvoi și nu-mi doream decât să-mi trec mâna prin el și să  mă uit in ochii tăi, altceva nu voiam, dar uite, m-ai văzut și m-ai invitat la teatru, apoi ne-am plimbat în grădina Icoanei , unde mirosea a verde și a viață și unde ploaia cădea ca nebuna pe noi, care ne adăposteam sub ștreașina lipită de liceul vechi, unde maică-ta fusese profa mea de engleză, dar tu nu știai atunci amănuntul ăsta, ți-am povestit doar când m-ai dus la ea la cafea, cafea adusă în cești pictate, pe o tavă ținută de mâinile alea care gesticulau încontinuu, voind sa-și mascheze nervozitatea, nici nu voia să mă privească mai mult de cateva secunde, mă recunoscuse deja și gândul că voi veni des la ea in casă o făcea să răsucească ciucurii de la fața de masă, dar nu-I nimic, am să încerc să nu o deranjez prea mult, mai ales că nici nu știam prea bine engleză, dar i-am promis ca o să invat, aiurea, n-am invațat-o decât aici, in țara asta străină, unde am ajuns după ce ne-am săturat de muncă , de jegul din oraș și de taxe, dar atunci am continuat, eram tineri, ne-am iubit si am făcut copii, am râs și am sperat, apoi am inceput să nu ne mai vedem, ne ocoleam să nu se vadă dezamăgirea și tristețile, ne-am găsit câte ceva de făcut, tu te-ai apucat de sport, te ingrășasei un pic de când nu mai jucai baschet, nici părul nu mai era vâlvoi, iar eu nu mă mai uitasem de mult in ochii tăi, e drept că acum aveai ochelari, unii frumoși , cu ramă groasă, făcuți la doctorița aia cu care te-ai culcat, sigur că te-ai întors acasă, dar eu am știut după cum mi-ai zâmbit stingher când te-am întrebat cum a fost în delegație, m-am prefăcut că nu văd, aveam treabă, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine la firmă, nu aveam timp de pierdut cu chestiile astea, nici nu erau importante, de fiecare dată te-ai intors acasă, de ce m-aș fi impacientat, aveam de deschis incă două sedii, un plan de urmat, uite, în sfârșit avem de toate, plecăm in city break-uri si pot să merg în sfârșit la masajul ăla balinez care costă cât salariul meu de pe vremea când eram stagiară, nu putem să ne oprim acum și să fim tineri și să ne iubim din nou, cine dracu se mai iubește după atâția ani de căsătorie, hai să ne concentrăm pe copii și să terminăm casa aia de la Văleni până nu îmbătrânim, că doar de aia o facem, să ne mutăm acolo la pensie și să grădinărim, nu să crăpăm de muncă, dar lucrurile iar s-au schimbat și a venit criza si am pierdut aproape tot, noroc că ai primit oferta asta generoasă și neașteptată,  care ne aducea o alta viață, una nouă și atunci am vândut tot și am plecat doar cu cărțile și pozele și deși te-am implorat luni intregi să nu vindem, să lăsăm totul așa câteva luni, nu ai vrut, așa că am plecat cu tine peste mări și țări, într-o țară ploioasă, așa cum a fost vara aia când m-ai dus la teatru și m-ai pupat sub streașina de lângă liceul unde mama ta preda engleza, imi aduc aminte de ea, parcă locuiește in capul meu, dar nu-I nimic, acum știu să vorbesc, dar nu-mi mai folosește la nimic, doar când merg la bisericuța aia albă din sat, care-mi aduce aminte de mine și de tine, de verde și de viața întreagă, rotundă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...