La geam

La geam

Când a plecat prima oarā de acasā, Scândurā avea13 ani. Furase toți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente.

Își îndesase două tricouri și niște pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și niste sendvișuri.

În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren catre satul dintre dealuri și a ajuns spre seară in casa bunică-sii dinspre tată, o femeie prapadită, mică și slabă, care nu-l intreba niciodată, nimic. 

A stat două zile in care nu a vorbit cu nimeni, două zile in care a stat intins in livadă, urmarind norii. A mâncat doar niște branză sărată si cateva ouă aduse la prânz de mamaie Ana.

Scândură izbutea să se facă nevăzut si in cele mai deschise spatii.

Furase ani de zile portofele si marfă din magazinele inșirate in centru si nu fusese prins decât o dată, de o cucoană care-l dăduse pe mâna poliției.

Au chemat-o pe maică-sa să-l ia și singura amintire din ziua aia e cicatricea de pe frunte. Il izbise maică-sa cu inelul ăla obosit, rămas moștenire din neam in neam, fi-le-ar neamul de râs sa le fie.

Cand o să aibă bani o să-și facă acolo un tatuaj, a vazut el intr-o poză.

Un șarpe. 

Un șarpe răsucit care o să-i plece de sub tâmpla dreaptă.

Scândură are acum 17 ani si azi va pleca pentru ultima oară.

Nu mai vrea să vadă apartamentul ăsta  care miroase mereu a farmacie, nu mai vrea să vadă niciodată pomul  din fața geamului de la bucătarie si mai ales, nu mai vrea să o vadă pe maică-sa cat o trăi, să-i vadă ochii aia stinsi și gura pungă.

Nu era vina lui că idioata aia de soră-sa se intinsese sa rupă o creangă din pom. Nu era vina lui că scaunul de sub ea alunecase pe gresia urâtă si maronie , pe care maică-sa o spăla de două ori pe zi.

Când a coborât treptele sărind cate trei o dată, deja erau strânși vecinii.

Tanti Mia de la parter țipa si nu mai avea aer, domnul care ținea magazinul mic de vis a vis , stătea așezat pe bordură cu ochii inchisi, iar idioata de soră-sa avea o crengută inflorită in mână.

Nu-și mai amintește cu precizie ce a făcut atunci. Nimeni nu știe, poate pentru ca Scândură izbutește să se facă nevăzut. Dar știe cum a fost in lunile si anii următori.A furat și a mintțt, s-a bătut până la os, a băut până la uitare, s-a drogat și s-a lăsat de școală.

Venea acasă când nu mai izbutea să facă rost de bani, când nu mai pusese mâncare in gură de zile intregi, când hainele pe care le purta miroseau a hoit.

Maică-sa ii deschidea ușa și il primea fără să scoată un cuvânt. O ura atat de tare incât nu reușea să stea in aceeași incăpere, voia să o strângă de gât și să o audă urlând.

Intra in casa aia ca intr-un mormânt, iși intindea corpul in patul lui adolescentin și se prefăcea că doarme de câte ori se deschidea ușa.

Ar fi vrut să-i cuprindă capul in palme și sa i-l deschida, sa ii regleze ochii aia care nu-l vedeau, sa-i puna carne inapoi in inima.

Era convins ca oamenii se nasc cu un perete carnos pe dinauntru care pulseaza si respira si care e smuls bucata cu bucata, cu fiecare an ce trece pana ramane un perete de piatra. Asa crede ca sunt oamenii batrani, nu mai au nici inima, nici ficat, nici rinichi, doar un perete rece si scarbos pe care cresc licheni verzi si otraviti.

O singura data a vrut sa vorbeasca cu maica-sa , i-a atins mana si s-a uitat in ochii ei. Era in anul in care ea murise si in ziua aia urma sa implineasca 7 ani.

A deschis gura, dar nu a iesit de acolo nici un cuvant.

Cuvintele ieseau doar noaptea , cand deschidea geamul la bucatarie si intindea mana pana la creanga si repeta ca intr-un descantec stai aici, stai cu mine.

Apoi iesea pe strada si incerca sa uite.

Trenul e deja tras la linie.

Nu sunt ocupate decat doua scaune, un burtos slinos care mananca o branzoaica si o femeie tanara, cu ochi frumosi si unghii rosii.

O sa-i fure portofelul si o sa-i zambeasca.

Apoi o sa coboare in gara aia de peste munti, in orasul ala mic despre care a citit pe net. O sa care gramezi de moloz si o sa uite.

O sa uite si o sa se transforme in altcineva, o sa-si smulga carnea de pe dinauntru pana cand o sa gaseasca peretele de licheni.

Incearca sa doarma, dar cineva ii bate in geam.

E maica-sa, care tine in brate niste crengi de liliac.

Ii sopteste atat de incet incat cuvintele se izbesc de geam si se intorc.

Dar el le aude si le recunoaste: stai cu mine.

Stai aici.