Mi-e frica de multe lucruri.In primul rand sa nu li se intample ceva copiilor.Familiei.Apoi mi-e frica de Alzheimer,mi se pare ceva infiorator sa nu ii recunosti pe cei dragi si sa nu iti mai stii viata.Si mai sunt cateva spaime minore.Pe toate incerc sa le stapanesc si sa nu le dau mai departe. Dar spaima de care nu pot sa scap si care ma bantuie zi de zi este cea de cutremur.Spaima pe care o port cu mine din seara de 4 martie 1977.Senzatia de groaza.Stiu cu precizie matematica tot ce am facut in seara aia.Imi aduc aminte ca tata s-a dus in bucatarie si s-a apucat sa spele paharul de bere,pana ce a venit mama sa i-l smulga din mana.Evident ca am coborat pe scari si am facut multe greseli.Ne-am intors in apartament la putina vreme dupa cutremur sa ne luam hainele.Dupa atatia ani de zile de la cutremur, cand intru intr-o incapere ma uit prima data dupa stalpii de rezistenta.Nu ma duc la cinematografele vechi. Da,azi a fost cutremur de 8,8 in Japonia.8,8 si a tinut 2 minute.Am...
despre viata: maica,nicicand n-a fost sa nu fie intr-un fel... (din folclor)