Palatul Imperial

       Am revenit la Palat duminica,dar nu a fost o zi prea grozava.Pana ce am luat micul dejun ,combinat cu pranzul de fapt,s-a facut ora doua.Caprele astea ale mele au o lene infinita cand e vorba sa plecam undeva.Asa ca am plecat tarziu de acasa,iar pe drum ne-a prins ploaia.Pe mine m-au lasat nervii si am tipat la amandoua de ciuda ca nu ma pot misca asa cum vreau.
       Pentru ele e prea mult,iar pentru mine prea putin.Simt ca-mi fuge timpul printre degete,ca afara sunt lucruri de descoperit,iar eu nu pot ajunge la ele.
       In fine,dupa toate astea,am ajuns la Palat,dar nu a fost nimic notabil,in primul rand pentru faptul ca nu se viziteaza decat de doua ori pe an.E deschis pentru public,doar pe 2 ianuarie- si 23 decembrie-ziua de nastere a imparatului.
       Asa ca ne-am multumit cu celebrul pod Nijubashi si cu poarta restaurata Otemon.
       In schimb peisajul impresionant al gradinii exterioare,Kokyo Gaien,mi-a placut foarte mult,mai ales ca dincolo de gradina incepe zona destinata exclusiv administratiei,iar parcul face trecerea de la traditional la modern.
      Sunt foarte multi cei care alearga in aceasta gradina,iar ieri,in ciuda faptului ca a plouat destul de rau,parcul era plin.
      Asa ca,am facut cale intoarsa,lasand pentru alta zi mai norocoasa,vizitarea lui Tokyo Tower.


      Drumul spre Palat

Poarta Otemon

Celebrul pod Nijubashi

Gradina si centrul administrativ

Intrarea in Palat si Mickey (de ce oare m-am imbracat atat de nepotrivit?)

Si ploaia....