Tokyo vazut de sus

      Mai pe seara,ne-am hotarat sa mai vedem ceva si ne-am indreptat catre turnurile gemene,inalte de 243 m,in care se afla sediul administratiei metropolei Tokyo.
      Asa ceva nu am vazut si nici nu cred ca am sa mai vad vreodata.Intindere nesfarsita de cladiri,lumini,trenuri,sosele suspendate.
       Senzational!
       Ma oftic de mor ca nu avem cu ce sa facem niste poze competente.M-am chinuit cu bietul meu aparat,mic si roz,care este -din ce observ- aparatul preferat al copiilor japonezi.Oamenii in toata firea au aparate serioase,nu jucarii din astea....Si chiar si copiii aia sunt mai tari decat mine,pentru ca au si husa pentru aparat.
       Asa ca pozele sunt extrem de proaste si nici pe departe nu arata ce e acolo.
       Ma uitam la orasul vazut de sus si uimirea mea s-a transformat in emotie.Ce pot oamenii sa faca este incredibil!Oamenii astia de aici traiesc intr-o nava spatiala.Te astepti sa se ridice si sa plece acasa la ei.
Cand esti jos si desfaci orasul in bucati,esti nauc,dar nu-ti dai seama cat e de imens.
       Senzatia asta de infinit am avut-o in Atena,uitandu-ma la milioanele de case stralucitoare in lumina soarelui,transformandu-se in milioane de sclipiri albe.Dar acolo totul era contopit cu soarele,aerul,cerul si marea.Ti se parea firesc sa fie asa.
        Aici este supranatural si atat de SF.
        Arigato gozaima,Tokyo!