Treceți la conținutul principal

Despre ochelari

Am ochelari pentru citit.Sunt noi nouți,au o ramă șmecheră,alb cu negru și m-au costat o grămadă de bani.Mai am doua perechi în sertar-de fapt ăia sunt ochelari-lupă,cumpărați de nevoie cand nu aveam cum să ajung la doctor-cumpărați dintr-un mall din Melbourne cu 5 dolari fiecare.O pereche roz care arată senzațional și o pereche argintii.Din păcate nu-i mai pot purta pentru că dacă ii port o să imi crească vertiginos dioptriile.
Ma intreb însă cat o să ma țină.
Să vă zic ceva.Sunt innebunită după ochelarii de soare.Nu plec nici la magazinul din colț fără ei.Sunt ca pițipoancele alea care nu se despart de ei.Am o singură regulă:nu-i port cocoțați pe vârful capului.
Preferații mei dintotdeauna au fost Ray-Ban.Ăia de polițist.Acum 10 ani când am fost prima oară in Grecia,ne-am oprit la un duty free de unde Jupanu' si-a luat o pereche de ochelari de soare.Da,Ray-Ban,de polițist.Prețul a fost excelent,100 de dolari,țin minte sigur.Eu mi-am luat un parfum,nici măcar nu mai știu ce marcă.Și acum plang după o pereche de ochelari ca ăia,dar nu cred ca-mi voi cumpăra vreodată.Din când in când ii mai șterpelesc pe ăia jupănești,dar mi-e așa frică sa nu-i sparg,ca nu mă ține mult.El nu știe,ii mai uită cateodata in mașină și vulpea...harșt...pune laba pe ei.
Cred ca in decurs de zece ani,am avut pe puțin 25 de perechi.Din ei,doar doi au fost de marcă și nici aia de top.Restul ieftineli de la Meli Melo si mai nou,de la H&M.
Pentru că dragii mei ii pierd sau ii rup sau cand  ma aplec ii scap pe jos și apoi calc pe ei,ii arunc in geanta si ii zgarii,de cele mai multe ori ma așez pe ei si aud crrrrrr...gata.Sau imi cade cate o lentila pe strada,asta e cea mai tare faza,ma amuza de fiecare data...Asa că la ce bun sa dau o avere pe o pereche de ochelari buni?Lumea zice lasa ca daca iti iei unii buni o sa ai grija de ei,aiurea!
Acum am in sertar 5 perechi.
Și totusi ce ma fac cu aștia noi nouți?!De o saptamana de cand ii am,i-am pierdut deja de 3 ori prin casa.Noroc ca nu-i scot in lume...
Dar am un plan bine pus la punct.Mi-am propus ca dacă până de ziua mea,in mai anul viitor adică,nu-i sparg/pierd/zgarii sa-mi cumpar o pereche nou-nouță de Ray-Ban!!!
Am zis.

Comentarii

  1. solutia gasita de mine ca sa stiu mereu unde mi-s ochelarii de vedere (si sa nu mai uit sa-i folosesc) - snur si pusi la gat. cand ii scot in pun direct in tocul lor, care-i dur si ii protejeaza.
    pentru ochelarii de soare insa n-am solutii, si eu ori ii pierd (ca pe umbrele), ori ii distrug involuntar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,o sa incerc,dar probabil mie o sa mi se rupa snurul:))))

      Ștergere
  2. Ai reusit sa iti iei o noua pereche Ray-Ban? :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...