Cartile din vacanta

In ultimii ani,nu stiu cate carti am reusit sa citesc in vacanta.Putine,in orice caz.Placerea lecturii era distrusa in mod sistematic de dorintele exprese ale copiilor,care fiind mici aveau nevoie de atentia mea totala.Nu puteam sa stau tolanita pe un sezlong,cu mintile aiurea,in timp ce ele isi scoteau ochii sau isi dadeau una alteia nisip cu lopatica.Asta in cele mai fericite cazuri.Lectura in voie se desfasura acasa,si nu in concediu,de cele mai multe ori noaptea,stiind ca a doua zi cearcanele mele vor fi lungi si negre.Cand mi-am facut lunga lista cu motive pentru care vreau sa-mi dau demisia,chestia asta cu cititul a fost in primele zece puncte.Intotdeauna,dar absolut intotdeauna,cand luam banii, imi cumparam carti.Multe.Spunandu-mi  in sinea mea,ca o sa vina si vremea cititului.Asa a si fost.In ultimul an, am citit aproape jumatate din tot ce am strans ca o furnica.
Pentru vacanta de anul asta mi-am pregatit doua carti:Cronica pasarii arc de Haruki Murakami si Barbatii care urasc femeile- de Stieg Larsson.
Doua carti total diferite.In vara asta,am citit asa cum imi place.Netulburata de nimeni.Fetele au crescut si isi vad de ale lor,fara sa ma solicite prea mult.Dan s-a balacit cu ele toata ziua,asa ca am avut timp din belsug.
Am inceput cu Murakami.Eram nerabdatoare sa-l citesc din nou.Pana acum am citit iubita mea,sputnik;la sud de granita,la vest de soare;padurea norvegiana si  dans,dans,dans.Deci,obisnuita,as putea spune...Am inceput cartea in a doua zi de vacanta.A inceput ca o poveste obisnuita.Usor de citit,contemporana,alerta...La un moment dat ,nu se mai putea vorbi cu mine...Am reluat cateva pasaje ...Dupa ce am terminat-o,am citit din nou inceputul.Apoi cateva zile m-am uitat ca tampa in valuri, incercand sa pricep...Nu intelegeam ce s-a intamplat cu nucsoara si cu scortisoara,ce s-a intamplat cu kumiko si cu toru...
Ideea de baza am priceput-o,murakami stie cum sa te trimita din lumea reala in cea imaginara fara sa iti dai seama,dar totusi...mi-a trebuit ceva timp sa pun lucrurile cap la cap.Ba, intr-o zi m-am trezit pe la 12 noaptea si am dat un search pe google cu "recenzii cronica pasarii arc...",sperand sa ma lamureasca unii mai priceputi ca mine.Sigur ca am gasit opinii interesante,care,asa cum era de asteptat m-au pus si mai mult pe ganduri.
Nu sunt un fin intelectual,as fi dorit sa fiu mai cizelata si sa am deprinderea unei conversatii din care sa razbata fosnetul unor biblioteci intregi,sa stiu cel putin 3 limbi straine si sa am umor....Dar stiu ca intotdeauna am vibrat la gandul unei dupa amieze, cu o carte in brate...
Oricum,cartea m-a rasucit ca intr-un montagne russe,m-a facut sa gandesc cu adevarat si sa incerc sa descopar care este "fantana mea", de unde pot vedea lucrurile mai clar.Am fost cam zdruncinata citind toate pasajele alea crunte din timpul razboiului,scene sadice si sangeroase,care nu se potriveau deloc cu lenea de pe plaja...Si pasarea arc,parca o aud de atunci, pe la urechile mele zi de zi,cum imi intoarce arcul existentei...E atat de frumos spus si parca stiam de o vesnicie asta, dar nu puteam sa o asez in cuvinte....
Cealalta carte a fost ca un sprit de vara,rece si placut,cu mici intepaturi pe limba.Mi-a placut genul,le voi citi cu siguranta si pe celelalte doua din trilogie.Oricum nu am mai citit carti politiste atat de bune de pe vremea Rodicai Ojog Brasoveanu si a lui George Arion,preferatii mei in materie,geniali amandoi.