Treceți la conținutul principal

J'adore ZaZ

Sunt fascinata de fata asta...Are o voce minunata,este talentata si plina de viata.Asa mi-ar fi placut sa fiu,asa ma visez in taina de fapt...nu cu voce,ci pur si simplu plina de viata si nebunie...De cand am descoperit-o,o ascult de cateva ori pe zi si ma umple de energie.Am aflat de ea de aici .In afara de Je veux, are foarte multe melodii frumoase,iar vocea ei pur si simplu nu ai cum sa o uiti.
Mie imi place inregistrarea asta:


Si melodia care a facut-o cunoscuta,Je veux:



Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur,
ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur,
moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble,
découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.

Si La pluie:


Si Les passants:


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...

Do it yourself ?Sau nu?

Imi aduc aminte perfect că atunci când eram in școala generala și chiar in liceu,mama mă surprindea intotdeauna cu ideile ei trăznite intr-o joacă de-a designerul de interior-adicătelea in mutatul mobilei prin casă,că pe vremea aia maică nu prea erau bani să iți cumperi alte lucruri.M-am intrebat cum reușea sa facă asta,ea fiind mica de inăltime și destul de slabă.Cum?Dar mai ales de ce?Ea imi spunea ca simte nevoia sa schimbe decorul,eu cred ca avea surplus de  energie și un dor de ducă permanent. Pe mine nu m-a prins flama asta,nu că n-aș avea dor de ducă,ci pentru că am doua maini stângi si un surplus de lene,deci e exclus sa fac ceva ce nu e in fișa postului.Plus că nici ai mei nu gustă schimbarile,observ ca se simt mai bine intr-un cadru "fix" si ca se obișnuiesc cu anumite lucruri.De exemplu zilele trecute am vrut să arunc din bucătărie un mănunchi din spice de grâu si au protestat amândouă,pe motiv că mănunchiul ăla stă in bucătarie de când se știu ele... Dar,cum su...