Cititul:placere sau evadare?

Asa se intreba un personaj feminin din cartea pe care am terminat-o ieri :Cina cu Anna Karenina.Pentru mine sunt valabile ambele.Cartile m-au sprijinit intotdeauna,m-au ajutat sa trec peste momentele grele din viata,mi-au bucurat zilele si noptile,au venit la mine cand eram mica si au ramas pentru totdeauna.Am avut o perioada gri,cand, din cauza oboselii,nu eram in stare sa citesc doua randuri.Dar a existat si o parte buna.Chiar daca nu eram capabila sa citesc altceva in afara de reclamele din revistele glossy,in perioada aia am cumparat foarte multe carti,pentru atunci cand s-o putea...asa imi ziceam in gand.Iar acum astept cu placere sa le vina randul...

Cartea de care va zic are o idee interesanta.E o carte usoara,fara pretentii,e ca un film de duminica dupa masa.Este vorba de sase femei care se intalnesc periodic la un club de carte si care discuta despre o carte anume,titlul fiind stabilit de comun acord.Si vin pregatite cu notite,cu biografia autorului,cu versiuni proprii asupra finalului cartii,cu pareri despre personaje.Au o seara doar a lor.Cu mincare buna,cu vin,cu cafea,cu prajituri.Si in timpul acestor discutii,li se dezvaluie lucruri nestiute despre vietile lor,lucruri nespuse foarte multa vreme.
O seara buna pentru mine,dupa balamucul de peste zi.
Ma gandesc la ce zice Plesu in nu's ce articol despre lectura-o forma de imobilitate care arunca in aer toate formele de sedentarism.
Hmmm....cred ca totusi mi-ar trebui un abonament la sala...