Treceți la conținutul principal

My personal Wall of Fame

Da.Am asa ceva.Pe peretele din hol.Doua tablouri pe care le iubesc,daruite de oameni iubitori.Arata asa:

Cel de deasupra este facut de prietena mea si este un colaj cu pozele noastre de-a lungul celor 20 de ani de cand dureaza prietenia noastra.L-am primit in seara cand am implinit 43 de ani si exact in momentul cand trimiteam mailul prin care imi anuntam demisia (mailul se numea:si plec pe Marte,plec mai departe,ca sa priceapa cineva titlul celui de-al doilea tablou).



Al doilea tablou este facut de colegii mei,inspirati si creativi-Bereanda,sa stii ca nu am uitat de negrese:) si mi l-au dat in ultima mea zi acolo.




Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca ieri dimineata le-am intrebat pe fete ce au de gand sa facem azi.Mi-au spus ca vor sa stam in casa (nu rade Henny!) sa facem invitatiile pentru ziua M,sa deseneze si sa se joace la calculator.Bine pentru mine,ce sa zic...M-am intrebat si pe mine,Cuco,tu ce vrei sa faci azi?Initial am zis,raspuns previzibl dealtfel,sa ma uit la un film bun (valul pictat de exemplu) si sa citesc (nu rade Henny!).Gresit!Trebuia sa fac in asa fel incat sa nu ma enerveze intrebarile puse din doua in doua minute de fete.Deci,nici carte,nici film,nici somn.
Asa ca mi-au cazut ochii pe niste poze.Intotdeauna mi-au placut albumele pe hartie,cu cateva randuri scrise alaturi,dar niciodata nu am fost capabila sa fac asa ceva.Din 2002 lucram cu digitalu' ,asa ca toate pozele noastre sunt arhivate si numerotate undeva in calculator si pierdute din punctul meu de vedere.Asa ca mi-am propus sa le asez intr-o oarecare ordine si sa selectez cateva poze frumoase,pe care sa le inramez sa ma pot uita la ele de cate ori am chef,nu sa dau un catralion de clici pana reusesc sa vad pozele din grecia de exemplu.
Dar,mi-am dat seama ca am mii de poze amestecate si puse claie peste gramada in biblioteca,in cosuri de rafie.Mi-e mila de ele cum stau ele nebagate in seama si uitate de ani de zile.
Asa ca a fost o zi creativa.Nu am reusit ce mi-am propus intru totul,dar macar le-am asezat cat de cat intr-o ordine.Am gasit si o poza bestiala de care uitasem.O poza cu noi doi:)

Si am facut si invitatiile, ca sa fie clar:

Si fara nici o legatura cu activitatile noastre,coloana sonora a fost asta:


Si melodia asta care mie imi place enorm,iar videoclipul este genial:



Comentarii

  1. Apropo de poze şi de prietene vechi- am o poveste. Anul trecut, de Mărţişor, M., de care mă leagă o prietenie de 24 de ani, adică de când aveam 8 ani, se lamenta, puţin spus, înnebunise de-a binelea că că nu reuşeşte să "acopere", din lipsă de timp, toate "sectoarele" dorite cu mărţişoare - prietene, educatoare, năşici, fine, vecine, meditatoare, antrenoare, dorectoare etc. Pentru faptul că stăm în puncte cardinale diferite al oraşului, mă clasa din start în coada listei întâlnirilor din prima săptămână a lui martie. Atunci am avut ideea (sau "lecţia"?) salvatoare: i-am trimis un mail cu o fotografie de pe vremea studenţiei, cu noi două la mare, cu prietenii noştri de atunci (soţii noştri de acum), în loc de mărţişor, cu textul, "mie îmi ajunge că, de mai bine de 20 de ani, la fiecare Mărţişor, sunt pe lista ta, deci în gândurile tale. Schimbul de "amulete" l-am făcut o dată şi bine".
    P.S. Mândră de gestul meu, îi arăt soţului poza şi textul, la care el spune: Poza o ştiu , dar textul potrivit ar fi fost: "Puşca şi cureaua lată/ Ce bărbaţi eram odată". De unde deduc că noi femeile ne pierdem în amănunte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha,are umor sotul...si ce daca ne pierdem in amanunte?Asta e frumos...Ti-ar fi placut sa fie altfel?

    RăspundețiȘtergere
  3. Îţi dai seama că nu. Tocmai de-asta şi feed-backul de la M. pentru mailul cu poza a fost cel dorit, adică nimicuri de-alea ca-ntre fete.

    RăspundețiȘtergere
  4. imi place melodia asta....cele doua cuvinte sunt greu de rostit de catre barbati....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La geam

La  geam Când  a  plecat  prima  oarā  de  acasā ,  Scândurā  avea 13  ani .  Furase  to ți banii de întreținere pe care maică-sa îi ținea in volumul 2 din Torente. Își îndesase două tricouri și niște  pantaloni într-un rucsac verde , plus o sticlă de apă și  niste  sendvișuri. În ziua aia de primăvară- pentru că fugea doar primăvara- când tot orașul mugea, când iți venea să fugi in pădure și să te tăvălești în pământul crud, a luat primul tren  catre  satul dintre dealuri  ș i a ajuns spre sear ă  in casa bunic ă - sii  dinspre tat ă , o femeie  prapadit ă , mic ă ș i slab ă , care nu-l  intreba  niciodat ă , nimic.  A stat dou ă  zile in care nu a vorbit cu nimeni, dou ă  zile in care a stat  intins  in livad ă ,  urmarind  norii. A m â ncat doar ni șt e  branz ă   s ă rat ă  si  cateva  ou ă  ...

Thassos-vestita Marble Beach si Makryammos Beach (VI)

In ultima zi a vacantei,ne-am trezit cu noaptea-n cap.Si cand spun cu noaptea-n cap,asta este o piatra de incercare pentru familia noastra.Noua ne trebuie mult somn si oricine ne intrerupe de la aceasta sfanta activitate,are de suferit.De data asta,au fost proprii nostri copii,care nu avut somn si s-au gandit sa-si spuna bancuri-evident proaste,incepand cu ora 4 dimineata.Oricat ne-am rugat de ele sa inceteze,oricate perne ne-am pus in cap,pur si simplu nu au incetat.Asa ca,intr-un acces de nervi,le-am imbarcat la 6 fara un sfert in masina si am plecat fara nici un tel anume,implorand soarta sa nu ne ruinam ultima zi de vacanta.Am ajuns in Limenas,in port,dupa aproximativ 40 de minute,de unde ne-am luat cornuri calde,iaurt si eu un amarat de espresso vomitiv. M-am uitat lung la pescarusi si la vapoare,incercand sa dau un sens acelei zile. Dupa ce mi-am revenit cat de cat,ne-am hotarat sa ajungem la Marble Beach,o plaja celebra,despre care vuieste internetul.Plaja de marmura,spec...

Tra-pa-ne-le

Daca m-ar mai ține genunchii, aș merge la toate concertele lumii.  Mi-aș lua bilete cu multe luni înainte și nici că mi-ar pasa dacǎ ar mai merge cineva cu mine.  M-aș arunca în mulțime ca o vedetǎ și mi-aș face selfie-uri ca o psihopatǎ.  Dorința asta de adrenalinǎ îmi vine din adolescențǎ, când eram nelipsitǎ de la cântările lui Păunescu de la Polivalentǎ sau de la PMT-ul lui Moțu. Eram șmecheră, chiar aveam pe vremea aia un iubit căruia toată lumea îi zicea Moțu. În universul lui părea imposibil să mai existe un alt Moțu, el fiind doar un băiat frumos și atât, cu mare lipici la fete. Porecla i se trăgea evident de la parul care îi venea mereu în ochi, așa îi spuneau bunica-sa și sora-sa, doua femei mititele și obsedate de curățenie, care îl priveau că pe un zeu și care făceau cea mai bunǎ plăcintă de dovleac. Eu, o superficialǎ de micǎ, îl purtam ca pe un trofeu în lungile plimbări pe Calea Moșilor. Ne-am despărțit într-o toamnǎ, fară prea mari remușcări, nu ne...