Cel de deasupra este facut de prietena mea si este un colaj cu pozele noastre de-a lungul celor 20 de ani de cand dureaza prietenia noastra.L-am primit in seara cand am implinit 43 de ani si exact in momentul cand trimiteam mailul prin care imi anuntam demisia (mailul se numea:si plec pe Marte,plec mai departe,ca sa priceapa cineva titlul celui de-al doilea tablou).
Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca ieri dimineata le-am intrebat pe fete ce au de gand sa facem azi.Mi-au spus ca vor sa stam in casa (nu rade Henny!) sa facem invitatiile pentru ziua M,sa deseneze si sa se joace la calculator.Bine pentru mine,ce sa zic...M-am intrebat si pe mine,Cuco,tu ce vrei sa faci azi?Initial am zis,raspuns previzibl dealtfel,sa ma uit la un film bun (valul pictat de exemplu) si sa citesc (nu rade Henny!).Gresit!Trebuia sa fac in asa fel incat sa nu ma enerveze intrebarile puse din doua in doua minute de fete.Deci,nici carte,nici film,nici somn.
Asa ca mi-au cazut ochii pe niste poze.Intotdeauna mi-au placut albumele pe hartie,cu cateva randuri scrise alaturi,dar niciodata nu am fost capabila sa fac asa ceva.Din 2002 lucram cu digitalu' ,asa ca toate pozele noastre sunt arhivate si numerotate undeva in calculator si pierdute din punctul meu de vedere.Asa ca mi-am propus sa le asez intr-o oarecare ordine si sa selectez cateva poze frumoase,pe care sa le inramez sa ma pot uita la ele de cate ori am chef,nu sa dau un catralion de clici pana reusesc sa vad pozele din grecia de exemplu.
Dar,mi-am dat seama ca am mii de poze amestecate si puse claie peste gramada in biblioteca,in cosuri de rafie.Mi-e mila de ele cum stau ele nebagate in seama si uitate de ani de zile.
Si am facut si invitatiile, ca sa fie clar:
Apropo de poze şi de prietene vechi- am o poveste. Anul trecut, de Mărţişor, M., de care mă leagă o prietenie de 24 de ani, adică de când aveam 8 ani, se lamenta, puţin spus, înnebunise de-a binelea că că nu reuşeşte să "acopere", din lipsă de timp, toate "sectoarele" dorite cu mărţişoare - prietene, educatoare, năşici, fine, vecine, meditatoare, antrenoare, dorectoare etc. Pentru faptul că stăm în puncte cardinale diferite al oraşului, mă clasa din start în coada listei întâlnirilor din prima săptămână a lui martie. Atunci am avut ideea (sau "lecţia"?) salvatoare: i-am trimis un mail cu o fotografie de pe vremea studenţiei, cu noi două la mare, cu prietenii noştri de atunci (soţii noştri de acum), în loc de mărţişor, cu textul, "mie îmi ajunge că, de mai bine de 20 de ani, la fiecare Mărţişor, sunt pe lista ta, deci în gândurile tale. Schimbul de "amulete" l-am făcut o dată şi bine".
RăspundețiȘtergereP.S. Mândră de gestul meu, îi arăt soţului poza şi textul, la care el spune: Poza o ştiu , dar textul potrivit ar fi fost: "Puşca şi cureaua lată/ Ce bărbaţi eram odată". De unde deduc că noi femeile ne pierdem în amănunte.
Ha,are umor sotul...si ce daca ne pierdem in amanunte?Asta e frumos...Ti-ar fi placut sa fie altfel?
RăspundețiȘtergereÎţi dai seama că nu. Tocmai de-asta şi feed-backul de la M. pentru mailul cu poza a fost cel dorit, adică nimicuri de-alea ca-ntre fete.
RăspundețiȘtergereimi place melodia asta....cele doua cuvinte sunt greu de rostit de catre barbati....
RăspundețiȘtergere