Betie cu Sarsaparilla

Sarsaparilla sau Smilax regelii
Smilax regelii is a perennial, trailing vine with prickly stems that is native to Central America.[1] Common names include sarsaparilla ( /ˌsæspəˈrɪlə/ or /ˌsɑːspəˈrɪlə/), Honduran sarsaparilla, and Jamaican sarsaparilla. It is known in Spanish as zarzaparrilla, which is derived from the words zarza, meaning "shrub", and parrilla, meaning "little grape vine".[2

Uses Smilax regelii was considered by Native Americans to have medicinal properties, and was a popular European treatment for syphilis when it was introduced from the New World. From 1820 to 1910, it was registered in the U.S. Pharmacopoeia as a treatment for syphilis. Modern users claim it is effective for eczema, psoriasis, arthritis, herpes, and leprosy, along with a variety of other complaints.[3] There is no peer-reviewed research available for these claims. There is, however, peer-reviewed research suggesting that S. regelii extracts have in vitro antioxidant properties, like many other herbs.[4]
Asian sarsaparilla soda drink

Smilax regelii is used as the basis for a soft drink, frequently called Sarsaparilla, or "looga". It is also a primary ingredient in old fashioned-style root beer,[5] in conjunction with sassafras,[6] which was more widely available prior to studies of its potential health risks.[7] Sarsaparilla drinks feature widely in American popular culture, particularly in works related to the American West (often called, incorrectly, "sassparilla") and the pioneer period. Sarsaparilla is not readily available in most countries, although many pubs and most major supermarket chains in the Philippines, Malaysia and Australia stock sarsaparilla-flavored soft drinks.

In southern states of India (particularly Tamil Nadu), sarsaparilla is called maahali or mahani, and is pickled and consumed as a 'mix' along with yogurt rice.
The roots of sarsaparilla (locally known as Nannari roots) is also the key ingredient in a popular summer drink in south India (especially Madurai and surrounding areas). The drink concentrate, commonly referred to as Nannari Sherbet, is made by slightly crushing the roots of sarsaparilla and steeping it in hot water to infuse the flavors. Jaggery syrup and/or sugar solution is added to this to make a concentrate. Nannari roots are termed to have medicinal properties and are typically sold in Ayurvedic stores in India.


In familia noastra se bea moderat,dar se bea.Un pahar de vin seara,o bericica,un mojito,un wiskey,un gin tonic,depinde de imprejurare. De exemplu ,in vara asta eu am dezvoltat o pasiune nesanatoasa pentru berea cu lamaie.Cand nu gaseam,culmea,chiar s-a intamplat asta,mi-o faceam chiar eu.Luam una sticla bere normala,in care storceam lamaie ,peste care turnam niste sprite.Rece sa fie!
 In afara de bere cu lamaie ,vara bem mojito de la KFC.Le-am facut o vanzare ceva de speriat. Sambata si duminica bem vin.Alb sau rosu,depinde de ce mancam.Vinurile ocupa un loc important in camara,intotdeauna avem cateva sticle,asta ca sa stiti ca suntem competenti.
 Uneori,bem sampanie.Mmmm,nu Mumm.
 Spre toamna asa,trecem la colectia de spirtoase.Jack,desigur.
 Intr-o vreme,Jupanul se dedase la cocktailuri.Cumparase tot felul de ustensile si carti si invartea shaker-ul ala in fiecare seara,de ametisem nu alta. Asa ca,stim despre ce vorbim.
 Aseara,eram rupta de oboseala.ma dureau toate cele si cum stateam asa intinsa pe fotoliu,realizez ca imi trebuie ceva.Ceva ce nu am.Un pahar in mana.Cu alcool.
Ma ridic in picioare si zic:hai sa luam ceva de baut. Desi Jupanul ma avertizase deja si imi spusese ca bautura e scumpa,am avut un soc.
 Berea incepe de la 4 dolari sticla si asta e cea mai proasta,daca vrei sa te respecti cu ceva bun,scoti un minim 6 dolarei din buzunar pentru,atentie,o sticla de 330 ml,aici nu sunt sticle mai mari. Vinul este nepretuit,iar de wiskey ce sa mai zic.Un Cougar e 40 de dolari.O geanta si o pereche de balerini de la reduceri. Sampania incepea de la 20 si se termina la 85. Am stat si am scanat rafturile juma de ora.Ne oprisem la un Cougar si la o vodca,dar mi s/a rupt inima de bani,zau asa.Asa ca am zis pas. Asa ca acum bem tot felul de gingirele fara alcool,suc de portocale care  costa *5 dolari un bidon de 2 litri,apa,ceai,ciocolata calda,ness.    

Gingirelele sunt de zeci de feluri.Azi am luat o sticla de Sarsaparilla,care este absolut oribila.Juri ca bei apa de gura peste care ai turnat ceva acidulat.Dar are ceva care te face sa mai vrei.Asa ca am dat gata toata sticla.    

Apoi ne-am luat o bauturica din guave,pe care ne-am turnat-o in pahare de vin si am dat si noroc.    

 

 

Acum am mai deschis o sticla de guava si am dat drumul la Parazitii.
 Ceea ce va dorim si voua.
 Hai noroc.  

Orasul cel mare si copiii cei mici

Compromisul este in zilele astea ploioase ,cheia succesului in familia noastra.Ziua e lunga,orasul fascinant,eu cu dor de duca,fetele cu chef de leneveala.

Adevarul este unul singur:e greu cu copiii hai-hui prin oras.Am mai trait experienta asta in Tokyo,dar  atunci erau mai mici si eu ceva mai rabdatoare.
Dupa nici cinci minute,lucrurile se desfasurau/desfasoara asa:
-mama,cat mai e pana la...?
-mama,da' cand ne intoarcem?
-vreau pipi
-mi-e sete
-mi-e foame
-mama,Maria ma impinge
-mama,Ileana ma impinge
- vreau aia
-vreau ailalta
-mi-e sete
-mi-somn
-vreau acasa....
Sau triliardele de intrebari puse cu viteza luminii,legate de tot felul de subiecte,ca de exemplu,de unde iese ata cu care paianjenul isi tese panza,din gura sau din spate?hawaii este un continent sau nu?cand a domnit Napoleon,tu erai sau nu?
Ati prins ideea,nu?!
Acum nu se dau miscate din casa decat dupa lungi discutii si doar pe termen scurt.
Au fost la Zoo,au fost in centru,au fost la restaurant,au fost pe malul oceanului,acum asteapta weekend-ul sa fie duse la acvariu.Pe urma mai vad ele...
Cand am fost in Japonia era prea cald si prea umed.De fiecare data cand ieseam din hotel,unde era aer conditionat ,ne lovea in moalele capului caldura .Nu puteau merge mai mult de doua,trei ore si eram nevoita sa ma intorc la hotel,sa faca un dus,sa manance si sa se odihneasca.
Acum e frig,ploua si bate un vant crancen.Saptamana trecuta a fost soare mai tot timpul,dar acum e o vreme care te imbie la somn si la citit.
Pe mine insa nu ma poti tine in casa,mi se pare nedrept sa am o minunatie de oras la picioare si eu sa stau la geam.
E adevarat ca imaginea pe care o vad in fiecare zi este incredibila si imi  va ramane intiparita in suflet pentru toata viata,dar totusi,un oras se simte daca mergi pe strada,daca vezi oamenii,daca ii simti vibratia.
Asa ca,impartim ziua in doua:iesim dimineata undeva pentru maxim trei ore-compromisul lor,apoi le duc in parc,daca vremea e ok-compromisul meu,apoi ne intoarcem pentru masa de pranz si apoi negociem partea a doua din zi.
Aici sunt cam in pierdere,azi am reusit sa le conving totusi.Cand nu reusesc e nasol,pentru ca am un mall chiar vis a vis de casa si in fiecare zi mai trec pe acolo -au niste reduceri fantastice,din alea pe care nu le poti refuza...
Nu stiu cand si cum trece ziua,mai ales ca zeul somnului ma viziteaza incepand cu ora opt seara.
Incerc din rasputeri sa trag de mine pana pe la noua,dar greu de tot.
In schimb la 6 dimineata  imi beau cafeaua si intru in visele celor de acasa...

Somn usor!

Iarna in Melbourne

Si totusi mie imi este frig.Bate un vant aspru care iti patrunde peste tot si care te face sa te opresti din ora in ora la o cafea fierbinte.
Vis a vis de noi este o piscina in aer liber,care este cel mai des folosita dimineata la 6...Nu bag mana in foc ca este incalzita...
Fetele merg in balerini,fara ciorapi,cu o jacheta usoara si un fular aruncat in jurul gatului.Copiii sunt si ei mai mult dezbracati,evident ca nici unul nu are caciula ,desi mie imi vine sa/mi pun si gluga peste caciula de care nu ma despart...
Am uitat acasa fularele,printre multe alte lucruri si culmea,aici nu gasesc nimic....

Imi cer scuze ca nu folosesc corect semnele de punctuatie,folosesc o tastatura pe care nu o cunosc si care e total diferita de ce stiu eu.In afara de asta,nici nu mai vad asa bine.Da,vorbesc serios.
Mi-e teama ca ma apropii de termenul de expirare,de unde si frigul asta din oase.
Of,maica.

Jet lag sau despre nopti nedormite

Jet lag, medically referred to as desynchronosis, is a physiological condition which results from alterations to the body's circadian rhythms resulting from rapid long-distance transmeridian (east–west or west–east) travel on a jet aircraft. It is classified as one of the circadian rhythm sleep disorders.
The condition of jet lag may last several days until one is fully adjusted to the new time zone, and a recovery rate of one day per time zone crossed is a suggested guideline. The issue of jet lag is especially pronounced for airline pilots, crew, and frequent travelers. Airlines have regulations aimed at combating pilot fatigue caused by jet lag.
The common term jet lag is used because before the arrival of the passenger jet aircraft, it was generally uncommon to travel far and fast enough to cause jet lag. Propeller flights were slower and of more limited distance than jet flights, and thus did not contribute as widely to the problem.


Maine  avem o saptamana de cand suntem in Australia.Nu am reusit sa dormim nici macar o noapte intreaga,asa ca toata ziua suntem ametiti si somnorosi.
Fetele adorm in fiecare zi in jur de ora 5 dupa amiaza si nu le mai poate trezi nimeni.Alaltaieri am cantat langa ele,le-am gadilat,am dat drumul la tv,am batut in masa,am tipat si tot nu am reusit sa le trezim cu nici un chip.Au dormit pana la 3 dimineata ,ca in fiecare zi.
Si de la ora aia incepe circul...Se alearga prin casa,rad,se ciupesc,isi fac poze,se maimutaresc.Ne scot din sarite.Nu a functionat nimic,nici faptul ca le alerg cat e ziua de lunga,nici ca scot pe afara dupa amiaza,nici ca le pun sa isi faca lectiile,nimic.
Intr-o zi au adormit in tramvai si pana am reusit sa le trezim ,am depasit statia unde trebuia sa coboram.
De abia aseara s-au culcat dupa 7 si au reusit performanta sa doarma pana la 6 dimineata.Onorabil zic eu.
Ma gandesc cu groaza ce o sa facem la intoarcere,o sa fie praf o saptamana intreaga...Si atunci o sa inceapa scoala.
Cat despre mine,am avut niste zile ciudate.Am suportat foarte greu drumul,mi-a fost rau fizic.Este un drum dificil,sunt aproape 30 de ore de stat in avion.
In afara de asta sunt dezamagita de conditiile in care am mers.Desi am fost cu Airbus 380 si desi nu e prima oara cand merg cu el,am fost revoltata de spatiile meschine dintre scaune.Nu este loc,esti bagat acolo la gramada,ca intr-o rata catre Poplaca si poti sa si mori ca nimanui nu-i pasa.Erau barbati care stateau efectiv cu genunchii in gura,desi biletele sunt al dracului de scumpe si te astepti sa fii tratat ca un om,nu ca un sac de cartofi.Degeaba imi zambesc stewardesele cu dintii lor albi si ma imbie cu tot felul de bauturi,nu este loc nici sa respiri.
Si cum in fiecare avion exista si copiii mici care plang,pentru ca ei nu pot bea alcool si sunt ofticati,atunci vor cu tot dinadinsul sa ii scoata din sarite pe adulti si urla ore intregi.Adultii mai cer o bauturica si uite asa, in aburii alcoolului ajungi la destinatie.
Eu am baut cateva sticlute din alea minuscule de vin,cand alb,cand rosu,dar va zic,a a fost degeaba.
Sigur ca ii multumesc din suflet lui Airbus 380 ca ne/a adus in siguranta,dar sunt convinsa ca daca ar scoate cateva scaune si le/ar rari pe celelalte,toata lumea ar fi ceva mai fericita.
Nici macar oferta generoasa de filme nu mi/a alinat suferinta.Am vazut peste 10 filme si cateva seriale,dar as fi preferat sa dorm.Filme foarte proaste,vai de capul lor de filme de box office,mizeria aia de Hunger Games ?
Cel mai bun film de departe a fost The best exotic Marigold Hotel cu magnifica Judi Dench,un film pe care am sa;l mai vad si la intoarcere.
Acum ma intorc la somn si va las cu niste poze.

Somn usor!

De la frig ,despre caldura

Acum cateva zile faceam baie intr-o mare albastra si fara cusur.La pranz ne refugiam la umbra maslinilor si mancam pepene rosu si dulce ca mierea.Am strans atata soare in doua saptamani,incat am fost convinsa ca o sa-mi ajunga pana la anul.
Privesc catre oras.Imaginea este fabuloasa.Am mutat un pic masa din sufragerie,ca sa trag un fotoliu mare in fata geamului si sa ma uit ca la televizor.Nu am mai vazut asa ceva niciodata,nici macar in Tokyo.Aici sunt geamuri pana jos si de jur imprejur.Etajul 19.
Din pacate e frig,iar eu detest frigul.Am tremurat prea mult pe vremea comunistilor ,asa ca la mine in casa este mereu foarte cald.Aici sunt 20 de grade in dormitoare,ceea ce pentru mine e inacceptabil.
Mi-am pus doua bluze cu maneca lunga si o bluza de trening si nu e de ajuns.Asa ca ,in seara asta,cu ochii beliti in tabloul de afara o sa va povestesc cum a fost in Grecia,sa ma mai incalzesc un pic.
Dupa ce m-am invartit si rasucit de mii de ori cu vacanta,am decis ca nu vreau sa merg in alta parte decat Grecia.M-am hotarat destul de tarziu si nu am mai gasit cazare unde am dorit prima oara.Adica aici.Am vrut anul asta sa fie mai de leneveala,tinand cont ca anul trecut am batut insula (Thassos) in lung si in lat si am cautat ceva foarte aproape de o plaja.
Apropo,am primt un comentariu de la cineva care nu vrea sa-si spuna numele si care ma tragea de urechi cum ca sunt rautacioasa si ca ce zic eu aici nu e conform cu realitatea si ca plajele alea de care zic sunt minunate si aoleu ce rau l-am suparat.Ma bucur nespus ca nu-mi plac aceleasi plaje si imi doresc sa se duca toti la plajele alea minunate si sa-mi lase mie plajele mele libere.
Asa ca,dupa o cautare de cateva zile,am zis sa incercem si partea de nord,langa Limenas.Am gasit ceva frumos,langa plaja Pachis.Studioul se numeste Katerina si este extrem de potrivit pentru familii cu copii mici.Noi am luat un apartament de doua camere,curat,ingrijit,cu multe tablouri,aer conditionat,veranda,un mic spatiu in gradina pentru cafeaua de dimineata.Marea era fix in spatele casei,la 80 de pasi de la iesirea din casa.Plaja era micuta,dar foarte curata,cu pini care cadeau aproape in mare,multa umbra si racoare.Un mare plus a fost gradina,superba pur si simplu.Avea 20 de maslini si totul era curatat,ingrijit,udat,sters,erau flori foarte multe,umbrele,leagane,balansoare,masa de ping pong,gratar,tot ce iti dorea inima.Un mare plus au fost asternuturile si prosoapele schimbate la trei zile si curatenia exemplara pe care o gaseam cand ne intorceam de la masa sau din plimbare.
A fost extrem de confortabil,puteai sa faci baie si apoi sa te intorci si sa stai in hamac la umbra.80 de pasi de colo pana dincolo.
Deci partea cu cazarea a fost minunata.
Aici o gasiti pe Katerina,o tipa super misto si ea si barbatul ei cu ochi albastri.
Cu plajele am lasat-o mai moale,am fost doar la Pefkari intr-o scurta plimbare,la Livadi,la Tripiti si la Paradise Beach-aici am ajuns din greseala,nu-mi doream sa o revad,face parte din plajele aglomerate.Intr-adevar din punct de vedere tehnic este perfecta,nisip fin,intrare in mare fara urma de piatre,apa e minunata,dar cand vad papuselele fardate pe plaja si cu unghii colorate si cu pietricele stralucitoare pe unghiutele lor lungi,mi se face rau de la stomac.
Acum sa vorbim despre mancare.
Am inceput cu renumitul Mouses din Limenas.Da,mancare buna,destul de ieftin ,dar servirea este foarte proasta,stai foarte mult si ca sa vina cineva sa te intrebe ce vrei si ca sa iti ia banii.Am fost de vreo doua ori si am renuntat.
Un alt loc a fost Glifoneri,o terasa aproape de Katerina,la vreo 200 de metri.Nimic spectaculos,ba dimpotriva,Maria a vrut spaghete si a primit o meschinarie infricosatoare.Nu ne-am mai dus.
Apoi am fost la Kazaviti,un sat in munti,cu case de piatra bagate una in alta,multe erau de vanzare,voiau  60 000 de euroi pentru o casa din piatra,cu trei dormitoare si 250 mp de curte.Treaba lor.
Eu va zic ca mancarea acolo este foarte buna.Foarte buna.Am fost de cateva ori la carciuma aia,nu mai stiu cum se numeste,este langa o parcare,la care ajungi urcand o panta inclinata,pe care nu poti sa o iei decat cu a intaia si tot ai senzatia ca vii pe spate cu masina.Da,foarte bun totul acolo?Am mancat kokoretsi si bucati de porc invartite ore intregi la foc si ciorba de fasole.De incercat ciorba de fasole,este excelenta.
Alt loc a fost Panagia,la O Platanos.Aici este un gen de cantina sau impinge tava,un restaurant asezat intr-o curba,unde chelnerii se misca cu viteza luminii.Mancarea a fost excelenta.Salata de vinete cum n-am mancat niciodata,bame,pesti din aia mici,gavos sau nu stiu cum se numesc,porc,pui,salata gceasca,saganaki,etc.Dar cel mai bun si cel mai bun este mielul.Din ala de-l apuci cu amandoua mainile si musti cu pofta lasand zeama sa curga printre degete.
Am mai mancat la Pahis,dragut,preturi bune,chelneri simpatici.
Dar,de departe cea mai buna masa a fost la Limenaria,la grecul meu fermecator,la taverna Limani.Am scris despre asta si anul trecut.Greu de gasit ceva care sa egaleze ce e acolo.L-am surprins pe bucatar,in timp ce ne pregatea dorada,ca zambea!Pur si simplu presara patrunjelul si lamaia si ii facea placere sa faca asta.Asta se simte in fiecare inghititura din ciorba de peste si din toate bucatele pregatite de ei.Am cerut o portie de scoici si am vrut un sos.Si ne intreaba:pentru ce?Le fac simple si pun doar lamaie...Da,ceva mai bun nu am mancat.Simplu si proaspat.
Aici am fost de cele mai multe ori si o sa ma gandesc la locul ala mult timp de acum inainte.Probabil ca daca vom reveni in Thassos,o vom face in mare parte pentru taverna asta cu mese albastre si vechi.
Cam asta a fost vacanta noastra acolo.
Buna si simpla ca o felie de pepene rosu si dulce ca mierea.

Ce ne facem fara "nani"?

"Nani" este paturica Mariei .O are de la botez,asta inseamna de mai bine de 8 ani.Este scamosata,supta,decolorata,cu dantela zdrentuita,cu gauri pe  alocuri,dar inca arata bine."Nani" este roz.
"Nani" este un personaj important in familie,care nu a lipsit din nici un concediu,weekend sau orice alta deplasare fie ea si de o singura noapte.Acum "nani" a ramas acasa...
Pentru ca am  vrut sa le facem o surpriza cu plecarea in Australia,toate bagajele au fost facute noaptea si pe repede inainte.Oricum nu am avut decat o noapte la dispozitie sa despachetez bagajele din Grecia si sa fac altele pentru calatoria noastra imediata.Foarte greu de pus in bagaje haine pentru 2 adulti si 2 copii,pentru un loc in care prinzi practic doua anotimpuri,sfarsit de iarna -inceput de primavara.Cu toate astea nu am nici o scuza sa-l uit pe "nani" acasa.
Dupa ce s-au dumirit ce se intampla cu ele in aeroport,prima intrebare a Mariei a fost : unde e nani?
Cand a aflat ca nu l-am luat a inceput sa jeleasca ,chiar daca era innebunita ca va merge cu avionul si ca va vedea canguri...A bocit de fiecare data cand voia sa adoarma si m-a boscorodit incontinuu 35 de ore.
Ieri  a adormit pe canapea si cand s-a trezit cleioasa de somn,a intrebat iar de el...Sper sa ii treaca in cateva zile,dar stiu sigur ca nu o sa ma ierte.Si mai stiu ca o sa renunte la el cand o sa ajungem acasa,iar asta inseamna ca se face mare.
Imi vine sa plang.

Retrospectiva verii

Pentru ca vara mea a luat sfarsit-voi sta in Australia pana spre mijlocul lunii septembrie-iar aici este inca iarna-si pentru ca mi-a fost un dor nebun sa scriu,am sa incep acum,in dimineata asta rece si luminoasa,cu o priveliste ametitoare in fata mea,am sa incep sa scriu din nou.

Am avut o vara plina,plina.
A fost ziua mea la Sala Palatului,la concert Vama si pentru ca Tudor e nascut in aceeasi zi cu mine,toata lumea i-a cantat "La multi ani!", dar a fost ca si cum mi-ar fi cantat mie:)))

A fost vacanta de la munte la Iosefina in curte,cu mancare buna si harjoneala.

A fost vacanta din Grecia despre care am sa scriu mai multe in curand.

Acum suntem in Australia ,cam somnorosi si infrigurati,dar dornici sa strabatem toate strazile din Melbourne.

Din pacate nu o sa pot pune deocamdata poze,trebuie instalat ceva pe ipad,iar eu nu ma pricep.Sper sa trec pe un laptop zilele urmatoare si atunci se va rezolva si cu pozele.