Nu stiu cum si nu stiu cand...

Au trecut 21 de ani.Tot ce s-a intamplat in zilele alea ,este intiparit atat de adanc in memoria mea,incat as putea sa descriu cu lux de amanunte fiecare zi din acel decembrie '89.
Imi aduc aminte de zilele de dinainte de Revolutie,cand ascultam Europa Libera in bucataria incalzita anemic de la cuptor si pregateam masa de Craciun.Facusem rost de jumatate de porc,care statea transat si cuminte in frigider si ne gandeam ce prajituri sa facem.Nu stiu ce ne gandeam atata,pentru ca nu ne pricepeam,faceam de fiecare data niste sinistrosenii cumplite,de care radeam cu lacrimi.Eram doar noi doua,eu si mama,strinse una in alta si comentam.
Imi aduc aminte ca in ziua mitingului,foarte multi din biroul nostru au refuzat sa mearga in Piata.Pentru cine nu stie,acest gest neasteptat de curajos putea fi o mare problema.Totusi,multi au refuzat si pentru asta am fost nevoiti sa semnam niste tabele,cum ca ,pe propria raspundere nu vom participa la miting.
Am stat toti in jurul televizorului din birou,iar in clipa in care s-au auzit huiduielile si s-a intrerupt emisia,Dinca-Dumnezeu sa-l odihneasca-a rasturnat scaunul pe care statea si a tipat de la inaltimea celor doi metri: a inceput!!!!
Mai stiu ca am ramas acolo in birou toti, pana ce s-au intors ceilalti.Si nu aveam telefoane mobile sa stim de cei din familie,am ramas pur si simplu,ingrijorati de moarte de soarta colegilor.
Dupa aproape doua ore,au incepu sa vina...Erau speriati,plansi,aveau hainele murdare,fusesera calcati in picioare si plangeau.
Seara,acasa m-am uitat de la balcon cum lumea vandaliza vitrinele magazinelor.Nici acum nu inteleg de ce s-au spart toate vitrinele de pe Calea Mosilor.Inteleg sa se sparga alea de la librarie si sa dea foc tuturor volumelor cu ceausescu,dar cu marochinaria ce-au avut??Nu am iesit in seara aia in Piata.Mi-a fost frica si oricum nu as fi putut iesi de maica-mea,care se asezase in usa ...A doua zi,curios,m-am dus la birou iar colega mea Carmen mi-a pus o floare pe birou si mi-a zis:poftim,sa nu uiti.Si  ce-ai facut,te-ai uitat la televizor?Mi-a fost rusine...Mai stiu ca am dormit pe hol in zilele alea,in sacii de dormit.Stiu ca la un moment dat s-a auzit o bubuitura ingrozitoare pe holul blocului.Am inceput sa plangem si sa tipam ca vin teroristii.A doua zi,am aflat cu stupoare ca de fapt vecinul nostru de la 9 dezmembra un cap de porc sa faca piftie...
Era o isterie generala,ca vin teroristii,ca se trage din masini,ca se omoara oameni pe strada...Pe 23 maica-mea nu mai aparea acasa...am asteptat-o cateva ore plangand si rugandu-ma la Dumnezeu sa nu fi patit ceva...Dupa ore intregi de asteptare,a venit acasa victorioasa cu cateva kilograme de banane si portocale...
Toti anii pana la Revolutie au fost grei,au fost oribili.Cine a trait atunci stie ce zic...e un pic ciudat sa scriu despre asta,aici in bucataria mea confortabila-aceeasi de atunci-cu mancare la discretie in frigider si cu un pahar de vin in fata.A fost oribil,dar,ce sa-i faci, toti anii aia s-au suprapus cu adolescenta si tineretea mea  si nu am cum sa-i urasc.Pentru mama a fost mai greu.Eu aveam visele mele si evadam,dar ea...
N-am sa-i uit niciodata privirea ei proptita intr-a mea ,in anul 1991,intr-un supermarket din Munchen.Mama mea,ca un copil mic,in picioare,in mijlocul atitor bunatati,stand incremenita si uitandu-se la mine.Nu era nici trista ,nici vesela.Ii vedeam in ochi orele lungi de stat la coada,in maini urmele lasate de storsul rufelor.La un moment dat am fost convinsa ca o sa inceapa sa rada isteric...
Au trecut 21 de ani.Suntem refuzati de Europa si suntem condusi de udrea.De una ca udrea...Imi ia obrazul foc.Mi se pare mai mult decat corect demersul Germaniei si Frantei.Nu meritam sa ne depasim conditia.Am devenit- in mare parte- un popor de manelisti,loviti de dorinta de avea,de a arata,de a demonstra  ca avem.Orice.Case,masini,haine cu brandul la vedere.
Ma gandesc la copiii mei.Ce fac cu ei?II invat ce?Ce stiu eu ca e bine?Atunci e nasol,pentru ca nu se potriveste cu ce e la scoala,nu se mai potriveste cu nimic.
Au trecut 21 de ani.Nu stiu cum si nu stiu cand...
The life is just a blink of an eye...