Era o vreme...

Cand fara el nu puteam sa stau...Simteam ca nu am maini daca nu ii simteam greutatea in palma,daca nu navigam pe internet pana ma dureau ochii...daca nu-l simteam prin preajma.Daca il uitam undeva,era o tragedie.
Avea viata, iar eu eram sclava lui.
Acum sta cu zilele intr-un sertar,fara baterie si lasat de izbeliste...
Si chiar nu-i simt lipsa.Este ceea ce trebuie sa fie: un obiect.