Dupa o calatorie acceptabila cu avionul,suportata mai mult decat bine de fete,am ajuns la aeroportul din Narita.De aici ,am luat un tren catre Tokyo-care este la mai mult de o ora departare.Civilizat,curat si rapid,dar in afara de confortul oferit,nimic care sa ma surprinda in mod deosebit.
Insa,cand am intrat in metrou,UAU...Linii suprapuse pe 4 nivele,mii de indicatoare si un puhoi de lume.Cand au navalit micutii peste mine,m-a cam apucat frica....Stiti cum e cand pleci de la un concert?E,exact asa e la metrou...Le-am tinut pe fete atat de strins de mana,de frica sa nu mi le ia puhoiul de lume,incat au inceput sa tipe...
Dupa ce ne-am cazat,desi aveam mai mult de 16 ore de cand eram in picioare,ne-am dus prin imprejurimi.
n-am mers mult,pentru ca evident,ni s-a facut foame.Asa ca am intrat intr-un loc de langa hotel-nu stiu cum sa-l numesc-pentru ca nu e nici retsurant si nici impinge tava si nici fast food.E un loc micut cu doua mese si cateva scaune in fata unei tejghele,unde un japonez batrin iti pregateste sushi si sashimi chiar in fata ta.
Nimeni nu stie engleza,meniul este in japoneza,dar Dan stie ce sa ceara ,asa ca ne descurcam.Nu se fumeaza si nu ai voie sa vorbesti la telefon.Un sushi costa 100 yeni,adica 3,9 lei.Primesti si ceai verde din partea casei,iar la plecare fetele au primit doua acadele roz in forma de ....sushi,evident.
Arigato si ne caram in apartamentul de la etajul 12 sa dormim in sfarsit.
A doua zi ne trezim tarziu,dupa 15 ore de somn,sintem in sfarsit capabili sa intelegem ceva din ce vedem.
Iesim afara si ne izbeste un zid de caldura.Clima este ingrozitoare.Este innabusitor,transpiram instantaneu.Nu cred ca sint mai mult de 24 de grade,dar este atat de umed,incat ai senzatia ca esti in sauna.
Cautam un parc si-l gasim la cateva sute de metri de hotel.In parc este palatul Akasaka,locul unde sint primiti demnitarii straini.
Ma uit pe strada si desi sint 12 milioane de locuitori (asta doar in oras,fara suburbii),nu e aglomerat.
Nu sint prea multe masini,iar alea care sint,lucesc pur si simplu.Da,lucesc de curate ce sint,sint foarte elegante si silentioase.Foarte multe Lexus-uri,mari si grasane.Sint 3 benzi pe un sens si nici o masina parcata de-aiurea.
Dupa o pauza la prinz,ne incarcam bateriile si mergem sa vedem "luminile",cum spune Ileana.De fapt,mergem in Ginza,cartierul cu cele mai luxoase magazine.
Cand am iesit din metrou,am realizat ca ar trebui sa gasesc urgent pe cineva care sa stea cu copiii.Vai de capul meu!!!!!
Cum stateau ele,magazinele si pe orizontala si pe verticala,gata sa fie vizitate-evident,vizitate,pentru ca in afara de H&M si Zara,nu cred ca pot face altceva in magazinele astea!!!
Strazile miros a parfum...Da' rau de tot.Si nu cred ca e cineva nebun sa le parfumeze,pur si simplu se dau omuletii cu mult parfum.Ametesti.
Si amutesti cand se aprind luminile.Trecem pe langa un magazin de jucarii...ups...pericol...Ne-am carat pe trotuarul celalalt,pina nu s-au prins fetele...Ele tot intreaba cand mergem la leagane:)
Eu imi sucesc gatul cand in stanga ,cand in dreapta,incercand sa le explic ca e noapte si nu mai mergem la leagane...ele imi spun ca nu e noapte,uite mami cata lumina...Pina la urma au gasit o vitrina cu pisica aia idioata care da din mana,o stiti,o avem si noi la Unirea...si se distreaza copios.
uite-l si pe Jimmy Chou proptit langa Miou-Miou,sprijinit de Louis Vuitton.Apropos,cate vuitoane frate pe aici,te doare capul...
Japonezele astea sint slabanoage si cracanate...ceea ce ma face sa ma simt bine,mai putin prima parte...Poate daca maninc o luna numai peste,ma mai ajustez pe ici pe colo...majoritatea fetelor poarta niste colanti prinsi sub picior,negri,din dantela si bluze inflorate peste.Baietii sint urati rau,au niste coafuri sinistre care nu-i ajuta deloc si sint vopsiti multi dintre ei.Dar sint zambitori si deosebit de amabili.
Azi,plimbandu-ma cu fetele,am descoperit un centru de fitness,unde am intrat sperand sa gasesc o piscina unde sa ne balacim ziua.Am stat acolo jumatate de ora,incercand sa ma fac inteleasa,iar baiatul de acolo chiar si-a dat silinta,el nestiind o boaba de engleza.Pina la urma,cu pixul pe hartie,ne-am lamurit ca nu e ceea ce imi trebuie si ca sa nu plec de acolo fara infromatia care-mi trebuia,m-a rugat sa astept si in scurt timp a aparut cu o hartie pe care scria si in engleza si in japoneza locul unde gasesc o piscina pentru copii,cu toate infromatiile,cum ajung,cu ce ajung,cat merg pe jos si in ce directie,etc.
Gata,e 6 dimineata,ma duc sa mai prind o ora de somn si apoi va povestesc cum e la supermarket.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu