Niciodata nu te poti obisnui cu disparitia unei persoane dragi.Se amelioreaza durerea in timp,razi din nou,iti traiesti viata,dar in sufletul tau pastrezi durerea aia rea si mare,care iti impunge inima si care te zgarie cu ghearele pe dinauntru.
In acelasi timp te agati de imagini si sunete si mirosuri si cuvinte,pe care le repeti de o mie de ori in minte ca sa nu le uiti niciodata.
Auzi o melodie,vezi ceva si esti proiectat intr-o fractiune de secunda inapoi in timpurile fericite.
Pentru mine exista mirosul de iarna dintr-o haina,maini cu degete lungi si subtiri,un ras nervos cu inflexiuni ironice,semnul crucii facut cu cutitul pe spatele painii,inainte de a fi taiata,melodia lui Dalida-Parole-Parole,condusul masinii cu o singura mana,dintii cei mai albi si drepti pe care i-am vazut vreodata..Le gasesc uneori intamplator si zambesc.
Azi l-am sarbatorit din nou pe tata,in gand si cu un pahar de vin.Au trecut 30 de ani.
La multi ani,tata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu